REGULAMENTUL ALEGERILOR

E mai important pentru mine, si pentru toata lumea, sa comentati la postarea de dedesubt, aceea cu CUNOASTEREA. Postarea aceasta este un fel de SANCHI perpetuu.
SANCHI BALAMA.

REGULAMENTUL CANDIDATULUI
Articol unic
FII DESTEPT CA TARA GEME DE PROSTI!

REGULAMENTUL ALEGATORULUI
Art.1
Cel mai simpatic candidat este intotdeauna cel mai imbecil conducator.

Art.2
Ai bani, esti deputat.
N-ai bani, te uiti la televizor!

Art.2 bis
Ai bani vorbesti la televizor.
N-ai bani, doar te uiti!
"si castigi!"

Art.3
Numai cine nu vrea nu este presedinte!
Sau premier.
Sau macar primar!

Art.4
Cu un credit de nevoi personale poti da spaga pentru o demnitate.
Dobanda nici nu mai conteaza.

Art.5
Matusa Tamara traieste.

Art.6
Cu cat te umilesti pe la mai multe pe ghisee, cu atat votul tau este mai important.

Art.7
Voteaza! Maine vei plati mai multe taxe!

Art.8
Votezi sau nu, oricum Uniunea Europeana a votat in locul tau!

Art.9
La numaratoare, votul tau nu apare!
Sau apare de cinci ori.
Depinde.
De partid.

Art.9 bis
Voteaza de cinci ori ca sa fii sigur macar de-un vot!

Daca nu vreti sa va alterati convingerile politice pe care le aveti, cititi in continuare!

Art.10
Tu cu micii azi, ei cu Ciolanul patru ani!

Art.11
Invata-ti copilul sa se vanda pe mici!
Si pe bere.
Daca nu merge, incearca pe hataruri!

Art.12
Nu da Romania copilui tau, da-o copiilor lor!

Art.13
Ei pot sa-ti ia totul, dar macar aia trei mici gratis la patru ani, nu!
E dreptul tau!

Art.14
Daca nici de data asta nu votezi inseamna ca esti mai prost decat urmasii tai.

Art.15
Arata-le ca esti mai destept decat ei! Mananca-le micii, bea-le berea, ia-le pungile, tricourile si pixurile, pentru ca si ei ti-au luat viitorul.
Si prezentul.
Si trecutul.
Si conjunctivul.

Art.16
Voteaza-i! Ca sa ai distractie la televizor!

Art.17
Fa-le jocul! Oricum nu-i jocul tau.

Art.18
Tu ai votul!
Ei au totul!

Art.19
Tu ai votul!
Mai multe voturi, mai multe icre negre!

Art. 20
Tu ai votul!
Si ce daca! Ei oricum te vor trage cu sirenele pe dreapta.

Art. 21
Aici va las pe voi sa completati.
Comentati si completati!
Oricum regulamentul alegatorului trebuie sa plece si pe internet pentru completari, ca asa nu mai merge!

ART. 22 (22 catre plus infinit)
MERGE SI-ASA!

Art.23
Caragiale rade de noi.
Si Brucan!

Art.24
Ei au dreptul!

CUNOASTEREA SPIRITUALA

Convenind o impartire sumara a inteligentei doar pe trei categorii: pragmatica, sociala si abstracta si stiind ca nici o persoana nu le detine pe toate trei in egala masura, ci preponderent doar pe una dintre ele, putem urmari directiile cunoasterii calate pe tipul de inteligenta care il ajuta pe orice individ sa performeze.

Cunoasterea spirituala in sens general reprezinta un apanaj al spiritului uman si inglobeaza orice fel de cunoastere, pe cata vreme privita in sens particular, putem considera ca ea se orienteaza catre partea nevazuta a realitatii si cu acest inteles o vom privi mai departe.
Categoric ca acei oameni care au propensiune catre abstract si ma refer la cei care activeaza in domeniile stiintei, artelor, religiei, filozofiei, vor practica cu predilectie o cunoastere spirituala cautand sa scoata la lumina fata nevazutului.
Fara sa insist asupra amanuntelor, in procesul complex al cunoasterii se pot identifica cu usurinta cateva moduri.

Cunoasterea imediata a realitatii inconjuratoare prin intermediul celor 5 simturi proprii fiecaruia.
Procesul perceptiei este imperfect datorita limitelor simturilor noastre si in consecinta tot ceea ce ne ofera realitatea este doar o coaja a ei, doar atat cat ne lasa simturile noastre sa intelegem. Pe de alta parte insa, cunoasterea imediata, nealterata de alte forme care sa structureze gandirea intr-un anume sens, paradoxal poate tine mintea deschisa si elastica si poate sa-i permita sa acceseze realitatea fara prejudecati.

Cunoasterea mediata sau prin altul, in care informatiile sunt transmise oral, vizual si/sau auditiv prin carti, discutii, filme, etc. in procesul invatarii. Gandirea individului este educata de oameni si prin oameni sa functioneze dupa un anumit algoritm, sunt insusite limbaje si moduri de operare cu ele, apar si se fixeaza procesele de analiza si sinteza. Mintea se structureaza in forme diferite si lucreaza cu concepte dar din nefericire ramane in permanenta victima sigura a paradigmelor. "Realitatea" este invatata si insusita deformat, de cele mai multe ori paradigmatic.

Cunoasterea revelata sau spontana este atunci cand informatiile revelate, indiferent de natura lor, provin dinauntrul nostru, din propria noastra minte. Sau cel putin la prima vedere asa pare sa se intample. Aici insa va trebui sa facem o departajare a revelatiilor in functie de doua tipuri de surse de informatii diferite, una curenta, obisnuita, normala si cealalta mai putin obisnuita, accidentala, numita conventional, paranormala.
Sursa normala
Exista un anume tip de informatii revelate care au sursa in interior, in mintea noastra, ele fiind rezultatul firesc al proceselor de analiza si sinteza, a ceea ce mintea culege printr-o cunoastere imediata si mediata. In aceasta situatie mintea poate recunoaste singura sursa de provenienta si natura informatiilor initiale pe care le-a prelucrat. Dar nu aceasta forma comuna de cunoastere ma preocupa, ci mai degraba cealalta, paranormala.
Sursa paranormala
Daca pentru revelatia normala, stiinta este astazi capabila sa identifice conditiile de manifestare, mecanismele, procesele fiind cunoscute si teoretizate de catre psihologi, neurologi, etc., nu tot asa stau insa lucrurile in privinta cunoasterii paranormale. Ea exista, se stie, dar din nefericire nu poate fi investigata in multitudinea manifestarilor ei, cu instrumentarul pe care il detine stiinta astazi.
Si de-aici tot felul de teorii, una mai adevarata decat alta, si-au gasit camp liber de exprimare. Daca incercam sa abordam fenomenul dinafara lui, nu putem afla care dintre teorii este cea corecta, dar acest lucru il putem verifica lesne dinauntrul fenomenului. Eeei... dar ca sa fii inauntru... asta este de-acum alta istorie.
Cum ajung informatiile in mintea noastra, de unde vin, iata doua intrebari care pot deschide o dezbatere la care va invit sa participati. Parerile voastre sunt extrem de importante pentru mine.

Iluminarea este forma suprema de cunoastere prin revelatie totala si ramane un deziderat pe care foarte putini oameni l-au atins. Despre aceasta forma de cunoastere trebuie sa-i lasam doar pe iluminati sa ne povesteasca. Doar ei stiu. Noi doar putem sa ne inchipuim.

PLAGIAT? OOO... NUUU!

DRAGA DE CLEMENTINE ERA LA INCEPUT UN UN FIRAV FIRICEL DE FLOARE ALBASTRA!

PLAGIAT? OOO.... NUUU!!!

"Oh My Darling Clementine" si cu "Firicel de de floare albastra", doua cantece minunate provenind din doua culturi diferite, suna identic, cel putin la inceput. ACEEASI TEMA MUZICALA.
Cine de la cine s-a"inspirat"?

BODHISATTVA-DANSUL CELOR 1000 DE MAINI

Simon Vinkenoog s-a născut in 1928 la Amsterdam, unde a murit recent. Antologia sa „Atonal" (1951) reuneşte pentru prima dată poeţii din mişcarea COBRA ( COpenhaga, BRuxelles, Amsterdam), celebră mai târziu in lumea literar-artistică. Poet experimental in anii ’50, profet al dragostei şi al LSD-ului in anii ’60, a cochetat cu mistica şi ocultismul in anii ’70, a devenit „actor" in anii ’80. S-a ocupat de cercetarea fenomenelor subculturale din Amsterdam. Opera sa, care abordează toate genurile literare – mai ales trilogia „Pe apa sâmbetei", „Noi, eroii" şi „Anotimp inalt" – este editată cu mare succes in Belgia şi Olanda.

Eu, umbra

Eu sunt un altul,

imbrăcat in hainele mele

pe care lumea-l strigă pe numele meu.

Locuieşte in aceeaşi casă ca şi mine,

ne culcăm lângă aceeaşi femeie

şi citim aceleaşi cărţi in acelaşi timp.

Dimineaţa, el se trezeşte in mine,

se trezeşte cu mine, se spală şi mă rade,

plecăm inpreună, mergem impreună pe străzi.

El munceşte, gândeşte, mănâncă pentru mine,

din gură-mi ies, de asemenea, cuvintele lui.

Uneori mă chinuie, imi zguduie creierul

şi prinde ocazia să comită in mine ici şi colo câteva crime.

Il urăsc: imi trădează secretele.

Ceea ce nu vreau să spun eu

strigă el in gura mare de pe acoperişurile caselor.

Nu mai ştiu cine sunt,

nu ştiu unde mă va duce,

dar dacă eu nu mai sunt in viaţă

să luaţi fără teamă scriitura lui ca fiind a mea.

Traducere din limba olandeză de Linda Maria Baros şi Jan H. Mysjkin

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/poemul-saptamanii-eu-umbra-4679067/

FELICITARI! HIMERE...

Este atat de cald.... Ideile si timpul se dilata... devin tot mai greoaie, mai neimportante.... se lasa usor la pamant...
Am stat....... si m-am socotit...... si iar am mai stat putin.... si iar m-am mai socotit....

Desi in principiu noi postam sau comentam in eter, suntem totusi constienti de faptul ca exista aproape intotdeauna cineva, fie propria minte, fie mintea altcuiva care ne observa si ne analizeaza ideile expuse. Si atunci cat de corecti putem considera ca am putea fi cu noi insine, cat de putin cabotini si cat de sinceri sau ipocriti, atata timp cat stim ca mai este cineva care ne urmareste discursul? Incep sa ma indoiesc de sinceritatea deplina a postarilor si comentariilor mele, acum cand inteleg ca niciodata nu am ramas singur cu mine insumi, desi de fiecare data asa parea sa fie. Orice prezenta poate fi stimulativa dar si daunatoare, chiar si propria prezenta a mintii care se urmareste pe sine.

Atunci cand comentez stiu de la bun inceput ca cineva se va arata interesat de ceea ce am scris. Imediat apare o modificare de atitudine la nivel subconstient si nu mai stiu si nici nu imi mai pun intrebarea cat de sincere sau de complezente imi sunt felicitarile si ce joc , si mai ales al cui joc, il joc pe internet ? Sa fie al satisfacerii amorului propriu, atat al meu cat si a celuilalt? Sa fie jocul de-a captatio benevolentiae, doar de teama de a nu ramane pentru totdeauna singur in fata unui monitor? Cat de corecta si sincera este atitudinea noastra de blogeri comentatori binevoitori?

Nu, nu este o referire la adresa niciunei persoane care ar aproba sau nu demersurile mele, este doar o interogare, un atac la propria-mi constiinta. Ce Doamne iarta-ma facem noi aici? Traim pe internet o realitate festivista si daunatoare in acelasi timp, gen "felicita-ma ca sa te felicit!"... doar din nevoia de a socializa?

Si voi ceilalalti comentatori, spectatori, actori, ce credeti? Care este parerea voastra sincera? Cate dintre demersurile noastre, stimabile de altfel, vor prinde roade? Cat de utopici, de increzatori putem fi ca am dibuit adevarul? Canalul internetului este o cale de comunicare corecta sau nu? Tare ma tem ca am adus in virtual toate tarele comunicarii imperfecte din spatiul real si ca eforturile noastre ar putea duce catre nicaieri...

As vrea sa ma credeti ca nu incerc sa ridic probleme imaginare, ci doar ca vreau sa stiu ca nu merg alaturea cu drumul. Dupa cateva luni de blogareala am inceput sa ma intreb daca internetul reprezinta o cale corecta si eficienta pentru devenire sau este o fundatura. Iar daca totusi este o fundatura..... atunci poate ca ar fi mai bine sa abandonez..... Cel mai simplu ar fi sa las blogurile sa moara.... Tacerea face bine.... Mi se pare tot mai des ca alerg dupa himere.... Si apoi este atat de cald!... atat de cald...

ORESTE si 666

BLESTEMUL VADANEI

Cantecul Mariei Tanase "Cine iubeşte şi lasă" a fost cules in anul 1929 de reputatul etnograf, folclorist si muzicolog Harry Brauner, din Drăguş, un sat pierdut prin tinuturile brasovene. Linia melodica si versurile originalului acestui cantec, care initial se chema "Tărăişul şarpelui" a fost prelucrat ulterior de Harry Brauner, in asa fel incat sa se potriveasca inegalabilei voci şi maretiei scenice ale artistei. Trei genii au contribuit la genialitatea acestui cantec: vaduva anonima, Harry Brauner si Maria Tanase.

Greu blestem de dragoste, irupt din sufletul despicat al unei romance, el a fost adaugat cu sens si apoi sublimat prin vocea spectaculara a Marioarei. Cantecul si-a depasit cu mult menirea de anatema aruncata asupra celui care tradeaza dragostea unui om, a accesat universalul si-acum este resimtit dureros pana la lacrimi, de catre orice roman care si-a abandonat iubita, tara ori credinta. Si fiecare in sufletul si cugetul lui recunoaste lucrul acesta si daca nu este un caine cu inma impietrita, se va teme de mesajul lui...

Cu cantecul "Cine iubeşte şi lasă" as deschide si as inchide orice sedinta parlamentara, orice investire intr-o demnitate publica si l-as lasa ca melodie de fundal la serviciul pasapoarte, la aeroport, la Ministerul Afacerilor Externe, in orice minister daca s-ar putea, in camerele de cinci stele ale europarlamentarilor. El ar trebui cantat in piete publice la orice miting si chermeza electorala cu mici si bere. Chiar si in supermarketuri atunci cand sedusi de catre o reclama intindem mana dupa branduri. Pervertirea si manelizarea sufletului romanesc in goana disperata dupa audienta si profit a posturilor de televiziune si radio, a venit momentul sa inceteze.

Si sa nu ne mai miram intr-una de ce poporul roman din care fiecare dintre noi, cu mai mult sau mai putin onor face parte, are soarta pe care consideram si ne lamentam ca nu o merita. Sa incercam sa fim corecti si sa ne uitam fara prejudecati in istorie! Sa observam cate intelegeri si tratate am incalcat noi romanii... Sa ne asumam greselile stramosilor nostri si istoria asa cum a fost, nu asa cum ne-ar fi placut noua sa fie.

Si inca ceva! Ar fi cazul sa incetam odata pentru totdeauna cu sabloanele rasiste si antisemite si sa ne plecam in fata geniului nationalilor si conationalilor nostri! Avem un exemplu. Ele sunt foarte multe.

SUNT! - LEAPSHA PE OUATE

Fara sa am harul Cristianei, m-am strofocat si eu aici, bietul, sa dau o forma atractiva leapshei de la Sasha, cu care am fost din nou omenit de anonimul pamantean -tine-l Doamne! :-) Si daca mai mult decat un zambet complezent nu am reusit sa obtin de la voi, sa stiti ca numai atata poezie pot eu sambata dimineata.
(omonimul pamantean)

SUNT

Sunt si ma rasfat intr-una cu darul de a fi
Si-as vrea sa ma petrec in El, sa-L vad, sa Il traiesc,
In El sa imi pastrez prieteni si oameni dragi doresc
Si cand va fi sa fie... la El eu mi-as dori...

Nu-mi place larma, lupta, zaverele nu-mi plac,
Ma tem de violenta, de ura, de sange ne-mpacat,
S-aud cum groaza creste, tot creste ne-ncetat
Si-mi pare rau ca ura nu si-a gasit de leac.

Nu-s mincinos, nu-s lacom, viclean, duplicitar,
Nu cant pe la ospetele celor bogati, trufasi
Si nu fug niciodata de oameni nevoiasi,
Iar daca nu sunt vesel, mi se intampla rar.

Si plang si rad la viata ca un indragostit...
Nu-mi place monotonul, nici raul, nici uratul,
Iubesc la nebunie candoarea si sarutul
Si sunt confuz cand binele, cu rau e rasplatit.

Caldura omeneasca, iata de ce-am nevoie
Sa fiu, sa sper, sa daruiesc, sa simt...
Si-ar trebui cu fapte pe toti sa va alint.
Sunt! Inca sunt, prieteni! El m-a lasat... am voie.

Cristiana! Esti!
Ady! Esti!
Sorin! Esti!
Corena! Esti!
Cu totii sunteti la leapsha!

Si as mai vrea sa-i vad la leapsha pe inca alti trei prieteni dragi: Emilia, Dan si Ioana.
Cu voia dumneavoastra, domnilor! :-)