UITA - TE.........................! ! !


UITA - TE....  PE TINE!
UITA - TE...  PE BLOG!

PRIETENII BLOGULUI

joi, 26 februarie 2009

VISUL

Caut o interpretare la acest vis si astept opiniile voastre.

Noaptea cu VISUL a fost un regal oniric compus din trei vise in care mi s-a intamplat sa zbor. Nu ca as fi incercat o senzatie noua, pentru ca visele mele de zbor nu sunt un lucru neobisnuit. Mai frecvente si mai inalte in tinerete, mai rare si mai joase, mai degraba tematoare as spune, in ultima vreme. VISUL special pe care l-am trait insa in acea noapte pare ca ar fi fost pregatit de celelalte doua, ca si cum ar fi fost vise de incercare. Primele doua vise de zbor s-au petrecut pe intuneric, in noaptea viselor. In primul vis zburam peste strazile pustii ale unui oras strain, iar in cel de-al doilea pluteam usor anxios si rapid peste o apa intunecata, intinsa si linistita.Dar tot in noaptea aceea s-a intamplat si cel de-al treilea, cand...

Se facea ca (toate visele incep cu se facea ca) era o dupa-amiaza insorita de primavara, cu umbre lungi asternute la mana mea dreapta iar eu planam inalt, spre nord peste un sir de dealuri de un verde crud, cu pomi infloriti alb-liliachiu. Vedeam de sus oameni mititei mergand dedesubtul meu. Stiam in sinea mea ca scopul calatoriei mele era sa intalnesc o fata necunoscuta, plecata din viata, dar care pentru locuitorii locului spre care ma indreptam, reprezenta o persoana foarte insemnata. M-am oprit din zbor la poalele unui munte. Amurgea. Aveam in fata o scara cu treptele sapate in munte, cu dale neregulate de piatra tocite. Am inceput sa urc anevoie, treapta cu treapta. Lumina se mai imputinase dar iata-ma ajuns aproape de-a busilea la capatul scarii, avand in fata mea o poteca sapata in piatra, un fel de platforma neteda, in potcoava rasucita spre dreapta, nu mai lata de un metru, in josul careia se deschidea prapastia. Deasupra ei se ridica un perete inalt de stinca. Vedeam locul unde trebuia sa ajung : mormantul din stanca inchis cu o usita boltita din scanduri de lemn scorojit, acolo unde se termina cararea, la capatul celalalt al potcoavei. Dincolo de carare... cerul liber! Desi cu inima stransa de ingustimea drumului ma ridic si pornesc precaut. Dupa numai cativa pasi zaresc pe carare un clopotel de bronz, de o forma alungita, putin obisnuita. Ridic clopotelul cu atentie, fara sa-l clatin si observ ca limba lui de bronz, arata ca o piatra pretioasa de inel, fatetata, octogonala. Il asez cu atentie in locul din care il luasem. Imi continui drumul cu grija, pe langa stanca. Ajung in dreptul usii, apuc manerul cu mana dreapta, ma rasucesc si ma aplec ca sa deschid usa. In momentul in care pun genunchiul drept jos aud o falfaire si simt o atingere pe umarul stang. Cand intorc capul. zaresc varful unei aripi uriase care se ridica de pe umarul meu. Sa fi fost pasare, sa fi fost inger... greu de spus! Ma aplec aproape cat pentru o temenea si, aplecat intr-un genunchi, deschid cu bagare de seama usita de lemn si ma uit in interiorul mormantului. Nu-mi amintesc sa-i fi vazut capatul. Era boltit, spatios, nu foarte inalt si aducea mai degraba cu o grota. Iar inauntru.....

Inauntru era iarna...! In grota am vazut troiene mici de zapada viscolita, fulgi de zapada plutind intr-o lumina alba, laptoasa, intensa care difuza peste tot iar in fata mea la o oarecare departare am vazut capatul unui cosciug din care se arata o gluga. Gluga era si nu lintoliu. Nu am simtit vreun un imbold ca sa intru, stiam ca fata era acolo, intinsa in cosciug. Nu am simtit frica si nici nu am fost curios sa o vad. A fost ca si cand as fi constatat ca toate lucrurile sunt in buna randuiala. Nu stiu nici acum cine era. Am inchis usa la loc, m-am ridicat, m-am intors si fara teama am reluat cararea pe buza prapastiei. Am coborat treptele pana la poalele muntelui, mi-am intins mainile in laturi si mi-am luat zborul inapoi....Am planat.....
Se facuse noapte de-acum....

Si daca ma uit putin inapoi peste acest VIS si-l reconsider, constat ca incepe primavara dar ca imi pregateste o iarna inauntrul grotei. Plec cu soarele trec prin amurg, vad lumina alba, dar ma intorc pe intuneric. Plec hotarat si curios dar ma intorc linistit si impacat. Gasesc un clopotel interesant, dar nu il iau cu mine. Sunt surprins de o atingere pe umar dar care totusi ma conforteaza. Singurul sunet din tot visul meu mut ramane un falfait de aripa.


4 comentarii:

  1. Ma framanta mai de mult o intrebare si intamplator am cazut in blogul tau. Ce ai scris este o certitudine, o inchipuire sau sunt pareri adunate din carti? Ma amuza copios cum tiparele inexacte ale acestei omeniri se marginesc si limiteaza la o lipsa totala de simtire, empatie. Nu ca m-ar mira cate asteptari am eu si/sau altii, ca sa nu mai detaliez indignarea-mi, am sa-ti raspund: Nu stiu ce frici, teorii spiritualiste si alte speculatii ai citit, nu contest ca nu ar exista, poate se numeste "blog" amaratul asta de site pe care postez, in lipsa de un site personal, dar daca citeai cu atentie ce postez, ai fi vazut ca nu e un blog, un jurnal al defularilor mele zilnice, sunt paragrafe, povestiri sau fragmente dintr-o carte. Carte care de altfel a fost deja publicata, dar le-am agatzat de acest blog, pentru cei care nu au intrat in posesia cartii. Ca sa te dumiresc nu sunt o iubitoare de carti, sau altfel zis, nu citesc carti. Sunt o inculta pe limba ta si a altora, care a ajuns la simpla avizare a sinelui. Nu sunt singura, cu atat mai mult adevarata mea cunoastere nu vine din altii sau prin altii si nici din exterior, am gasit sursa ei in mine insami, si consider ca toti o avem in noi, indiferent de iarhizarea unui sistem de 2 lei in care ne complacem.Deci: nu-s inchipuiri ce scriu, nu-s luate din carti, sau din prea multe filme vazute, nu e o dogma proprie si nici o ideologie de afirmare, sunt eu si trairile mele, la propriu.Am trait lumea asta si intre ea si altele, prin simpla afirmatie: ca poti calatori oriunde, daca ajungi la tine. Daca ai sa citesti si alte lucrari, ai sa vezi ca nu-s poezii ci simboluri, imagini vizuale carora le-am dat forma epica, sa o poata simti, intelege sau constientiza si altii care au experimentat ce am experimentat eu.Nu intru in detalii, pt ca tind sa ma explic si e patetic deja, ca sa-ti raspund pe scurt, oamenii nu viseaza, ci calatoresc in vis. Oniricul e doar o forma data de subconstient, dar omul regreseaza fie in stare de veghe sau cu ochii deschisi. E o capacitate deloc anormala, nu exista paranormal, sau alte minunatii cu care jongleaza agaricii lumii asteia, e sursa specifica speciei noastre, suntem energie si detinem toate legile ei.Visul tau e o regresie in toata splendoarea cu care i-ai dat forma si daca e verosimil tot ce ai memorat in el, afla ca bidimensional esti in cautarea unui suflet blocat.Toti venim aici sa ardem, sa epuizam legaturile ramase, altceva nu facem decat sa ne cautam intre noi si sa ne eliberam de bagajul asta infect al gravitatiei. Restul e manipulare, minciuna, uitare sau complacere in nimicul unui sistem jalnic. "Zbor" am scris destul de clar in blog- inseamna ruptura, regresie, decorporalizare, asta facem toti cand visam asta, ne parasim trupurile si calatorim. Asta ai facut si tu prin cele 3 vise.Imaginile care ne conecteaza la amintirea sinelui nu sunt doar simboluri, capcana lor e de natura materiala- pt ca multi nu stiu sa distinga care simboluri sun regresive, care-s adoptate de subconstient si date de el.Primavara- e un anotimp in care sufletul tau se simte bine sa se rupa, atunci esti mai sigur, atunci te manifesti mai liber, detesti frigul si amorteala care te leaga de pamant, de asta ai ales sa regresezi in vis primavara, deci poate avea conotatia unei amintiri din trecut pe care o aduci in calatoria ta.Oamenii mici- e simbolul din planul rupturii, regresia nu augumenteaza decat pe cel care o face. Privit altfel poate fi decalajul tau fata de semenii tai, dorinta ta de a fi inteles, complacerea ta in autenticitate, impuritatile unui piedestal fals cu care ai oscilat in viata ta cand ceilalti faceau "aponte" si nu ajungeau la tine, poate de aici senzatia lor ca le esti "altfel", superior sau infatuat in manifestare.Te consideri un om important, ai sa cauti un suflet la fel de important, dar tine minte, faptul ca alegi sa traiesti o viata langa cineva nu inseamn ca e corespondentul sufletului tau.Nu exista suflete pereche, e un marketing american de manipulare si deviere, dar exista suflete corespondente tie - insa "suflet corespondent" nu inseamna LOVERS- iti poate fi sora, frate, nepot, vecin sau bunic.Ca era o fata cea care murise, posibil sa fie un deja-vu care apare in vis sa ti anunte venirea ei, sau ca mai ai un drum de facut dupa viata asta.Scara in vis- e Mecca ta, drumul tau, evolutia ta, karma ta. Faptul ca urci inseamna apropiere de sursa, intoarcerea la tine, constiinta.Faptul ca te-ai tarat pana la capatul scarii, orbecaiala si lumina difuza, e decalajul tau fata de task -ul dat. Inca bajbai, inca nu ai ajuns la tine, stii ca trebuie sa faci asta, iti pui intrebari, te macini, cauti sens lumii tale, dar inca nu e timpul tau sa te gasesti.
    Prapastia e frica ta de esec si nu o ai din viata asta, nesiguranta cu care ai venit aici si pe care trebuie sa o rezolvi, neputinta de a ajunge la tine = neputinta de a ajunge la Ea.Ingustimea drumului, este opacitatea constiintei tale, lipsa ta de viziune, inglodirea ta in cautari esuate, te fascineaza lumea mitica si sipirituala, dar nu o cauti in tine... ci in formele utopice ale realitatii date de altii. Ingustimea drumui arata incapacitatea ta de a ajunge la destinatie, limitarea ta, "ochelarii de cal", viziunile socante din afara ta si deloc "viziunea ta proprie".Clopot inseamna trezire, revelatie, semn de alarma, avizare.Faptul ca e din bronz inseamna ca ai un nivelul mediu de percepere a trezirii, tinzi spre el dar inca nu e timpul tau sa urci.Senzatia de aripa- are 2 conotatii:Poate fi protectia ta, pt ca asta inseamna inger- protectie sau poate fi sufletul blocat pe care-l cauti, sufletele blocate intre lumi ating umerii ...e singura lor forma, singura mediana pe care ei o pot trasa ca entitate in lumea realitatii noastre.Faptul ca ai simtit-o si vizualizat-o ca o aripa este doar reprezentatia a ceea ce poti simti cand esti atins de "neatins".Dar umarul atins si "stangul", e semn clar de simbioza interdimensionala a entitatilor care arata venirea lor.Iarna- e simbol pentru stagnare, moartea eului, renuntare si goliciune.Este clar ca acel suflet pe care-l cauti cu vehementa, nu-l cauti de doru lelii. Clar ai lasat neterminat ceva, sau acel suflet a renuntat sau tu te-ai resemnat.Acum regresezi sa ajungi la capat, de asta mormantul nu avea capat, pentru ca inca nu stii ce esti, nu te-ai gasit, nu te strapungi intr-atat ca sa simti prezenta acelui suflet langa tine.Ironic e ca din ceea ce ma face sa simt visul tau, persoana in cauza, entitatea din vis care te-a atins e in viata asta si simt ca-n ceas bun si corect o sa simti venirea ei, inca nu s-a nascut, sau a plecat prea devreme. Cert e ca o sa ai contactul cu ea sau daca l-ai avut si nu ai simtit o vei resimti in viata asta.Faptul c-ai vazut gluga este interzicerea ei in plan fizic , materializarea. Ea iti poate da semne, te poate contacta regresiv in vis, dar nu esti pregatit sa o vezi, desi te-a atras cautarea ei, desi ai zburat spre mormantul ei, inca nu e timpul tau sa o gasesti, pentru ca nu ai urcat vertical pana la mormantul ei.Coboratul treptelor e revenirea in planul tau, nu ai urcat mai sus, deci esti constient de timpul si nivelul tau, ai regresat mai departe prin zbor.primavara- iarna- extrema, confuzia ta, latentza, scepticismul taurasarit-apus- extrema, dorinta o ai dar nu e inca timpul tau sa ajungu la sursa ta.curiozitate- impacare de sine- poate fi si resemnare odata ce nu ai ales clopotulclopot- revelatie, trezireatingere pe umar- contact, amintire, protectie E clar ca ai venit pe lumea asta cu o avizare si o deschidere catre sine, dar ai adoptat directionarea spre asta intr-o lume care ridica si coboara, care valorifica si denigreaza, de aici exigenta cu care in zeflemismul indignarii tare selectezi, triezi, privezi lumea ta interioara prin scepticismul venit din cea exterioara. Tu iti cauti sursa, cauti raspunsurile lumii tale , amintirea despre tine, dar cand interactionezi cu lumea realitatii tale subiective uiti pentru ce ai venit aici si te complaci in saturatia si nimicul lumii din afara.Simti ca e ceva mai mult de atat , de asta regresezi, cauti ceva , de mic ai cautat acel "ceva", ai cautat si o ea dar ai gresit ridicand-o pe un "catafalc" uman de iubire telurica.Te-ai vrut toata viata asta "altfel" pt ca te-ai nascut pentru a duce la capat o lume care nu o gasesti aici, de aici nemultumirea, predictibilul, saturatia cu care te intampini si odata cu tine lumea din jurul tau.Visul tau esti tu- reprezentatia ta clara, dorinta ta de a urca si poticnirea care poate fi la final o impacare cu tine sau o resemnare. Iar resemnarea poate lua forma implinirii tale ca om sau a fericirii lumii tale.Mare atentie, daca aceasta entitate iti apare in vis poate fi proiectia ei intr-un plan identic cu tine.Poate iti va da un raspuns, sunt convinsa ca o sa visezi asta, poate o sa-ti apara si visul - dar e doar forma ei de a te anunta, sau poate va trebui sa ajungi tu la tine intai ca sa o reintalnesti. Prin acest e-mail cu justificarea ca sunt doar un raspuns neintamplator la ce ai cerut, as vrea sa fac putina trimitere la tine- Iubirea pe care o simti in plan uman sau o cauti etc- nu e sentimentul treaz al trezirii lumii si nici al tau.Incearca sa te deschizi mai mult, nimeni nu ti poate face rau tie fara voia ta.Toti suntem la fel dincolo de povara cu care venim, lasa lumea mistica si alegerile raspunsurilor prin ea- pentru ca adevarata constiinta si salvare a speciei noastre e iubirea de om. Traieste "omul" la maxim in toata simplitatea lui prin daruire si deschidere si nu mai tria in altii, ci in tine.
    Nu esti la ultima viata, dar in asta o sa ajungi sa iti alegi drumul clar spre tine, eu iti doresc multa iubire si daruire a tot ce esti - TIE Totul e in tine! Totul! Cauta-te... ai sa stii cum, la momentul potrivit. Rabdare si mult munte! Acolo iti vei gasi linistea. Cu dragoste de om, oameni... Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  2. Mihaela,

    Ca iti multumesc poate ca este prea putin spus...! Si te rog sa ma crezi ca multumirea si recunostinta pe care nu pot sa nu le manifest, nu pleaca nici din gat si nici din cap si te rog frumos sa le primesti pentru ca ele oricum sunt pornite. Au plecat din suflet.
    Pe de alta parte insa simt nevoia sa-mi torn oleaca de tarana in cap pentru ca din superficialitate nu am avut rabdarea sa parcurg toate materialele postate de tine, astfel incat sa am privirea de ansamblu asupra naturii scrierilor tale. Si chiar si astazi am avut nevoie de doua lecturari ale mesajului tau, ca sa te pot intelege mai bine.
    Ai dreptate, cu neintaplarea!
    De ce tocmai pe blogul tau m-am oprit? Nu mai pot sa stiu exact dar recunosc ca am observat ca semana mai degraba a site si nu a jurnal de domnisoara , ca acolo curgeau idei si nu senzatii si barfe cotidiene si ca mesajele erau serioase. Mult prea serioase ca sa le ignor. De aceea te-am intrebat daca sunt din carti sau din propria ta revelatie. In orice caz, a fost prima data cand am navigat pe internet. Parol!
    Visul l-am avut in primavara lui 2007, dupa o curatare energetica.
    In primavara lui 2008 am facut un curs scurt de initiere in stiinta tibetana a visului, urmand sa si practic ceea ce am invatat la curs.
    Nu s-a intamplat. S-a intamplat insa ca in octombrie sa fac o excursie in grup la cateva manastiri budiste din Tibet,in Dharamsala si la un ashram de Kriya Yoga in Rishikesh, ocazie cu care am mai inteles unele lucruri. Apoi a urmat un schimb masiv de informatii si multe teme dezbatute pe e-mail , mai in grup, mai parte-n parte, pe tema budismului si nu numai, cu o multime din oamenii cu care am fost in acea calatorie. Apoi de Craciun am primit blogul cadou de la fiica mea cea mica si de la prietenul ei si-apoi a fost sa fie sa primesc raspunsul de la tine pe care il asteptam de doi ani. Exista o legaturica in toate, cum zice evreul. Daca as fi primit atunci in 2007, dezlegarea visului, nu cred ca as fi putut sa inteleg mare lucru. Adica ce sa mai..nu as fi inteles. In 2007 ma aflam la un an de la moartea sotiei iar acum ma despart doar cateva zile de venirea pe lume a viitoarei mele nepotele. Fiica mea cea mare va naste in martie. Si uite cum vin de se leaga lucrurile cu fiinta nenascuta, daca despre ea vorbeai.
    Cu siguranta am sa citesc textul si a treia oara, precum si celelalte materiale ale tale. Cu atentia cuvenita. Daca insa am sa ma impotmolesc pe undeva, imi permiti ca din cand in cand, sa te mai intreb una-alta? Am ramas uluit cat de bine ai intuit ce se intampla cu mine. Chiar asa este! Si doar din relatarea unui vis. Poate ca in tinerete, pe vremea cand vedeam in desen o poarta de intrare dincolo si cand prin usa usor intredeschisa am aruncat un ochi inauntru, eram mai apt sa inteleg. Dar tot atunci, in tinerete, am avut si certitudinea ca de fapt ,,acolo" se afla realitataea si nu aici, in viata cotidiana. Revelatia a venit pe nepregatite, intr-o seara de primavara asteptand un troleibuz. Eul m-a parasit brusc pentru cateva clipe. Cu mirare si stupefactie m-am regasit(impropriu spus, mai degraba eram ) oriunde primprejurul meu dar si aiurea. Eram tot, in tot, peste tot. Nu, nici asa! Verbul ,,eram" presupune eul. Totul era si in mine. Si nici asa nu e corect caci notiunea de ,,mine" nu mai exista.
    Oricum presupun ca intelegi ca s-a intamplat dizolvarea. M-am trezit intr-un soi de vibratie, eram acea vibratie, una cu chistocul din fata mea, cu aerul, cu asfaltul, cu pomii si cu oamenii care asteptau in statie.
    Pornind de la acea intamplare si incercand sa inteleg ce mi s-a intamplat si sa imbrac in cuvinte fenomenul, am tras atunci niste concluzii privitoare la realitate. De-abia acum, dupa mult timp trait in ,,normalul" cotidian s-au validat a fi fost corecte concluziile mele. Acum de-abia am reusit sa-l impaca pe Dumnezeu cu Universul. Ca la pliculetele cu ness: 2 in 1.

    Imi pare rau ca te-am bombardat... Nu mai continui pentru ca sunt prea multe de spus...Te rog sincer sa ma ierti ca am calcat ieri in strachini si ca azi, luat de val, am abuzat de timpul tau.

    Iti multumesc, Mihaela !

    RăspundețiȘtergere
  3. id-ul meu ta yahoo messenger : mihaela.hope

    te rog da-mi un semn, te-am adaugat in lista de messenger

    Mihaela

    RăspundețiȘtergere
  4. ok. atunci scrie-mi pe e-mail... e mai comod decat pe blog.

    o seara cum ti-o doresti... sau dimineata la tine.

    RăspundețiȘtergere

parerea mea