LUMINA SI INTUNERIC

Motto: Ia seama ca Lumina care este in tine sa nu fie Intuneric ! ( Luca  11,35)

Mottoul acesta este un Post Scriptum cu rol de Ante Scriptum : Nima a salvat acest articol . Multumesc Nima!

Nu mai e mult pana in 2012. Numai maine nu-i poimaimaine! Pareri pro si contra intalnesti la tot pasul cate vrei. Ceva pare ca se misca totusi foarte  repede si acel ceva este convingerea a tot mai  multor oameni ca omenirea se pregateste pentru un salt in spiritualitate. Dialectica ne invata ca acumularile cantitative  duc la salturi calitative, dar tot ea ne invata ca intotdeauna contrariile se resping si se atrag in egala masura. La ce ar trebui sa ne asteptam de aici incolo? Drumul catre lumina al omenirii dureaza  de milenii si inca nu s-a terminat. Au fost , sunt si vor fi mereu oameni de lumina. Ei  inflenteaza in bine gandirea si comportamentul oamenilor, cunoasterea, ei sunt generatorii artelor, filozofiei si ai stiintelor, dar in acelasi timp lor li s-au opus intotdeauna  oamenii tenebrelor, aceia care au aruncat permanent omenirea in haos si disperare. Intre aceste doua tipuri de oameni diametral opusi, omenirea s-a aflat mereu la mijloc, ca o mare masa de manevra, osciland intr-o parte sau alta  in functie de constrangerile si hachitele istoriei.

Echilibrul natural este un factor care incearca sa calmeze intotdeauna orice exces. Lumina si intunericul vazute in sens figurativ au tendinta sa stea in echilibru. Orice ravna care ar amplifica una dintre cele doua laturi in detrimentul celeilalte, va genera spontan si legic o ravna similara, pentru mentinerea echilibrului natural. Valul mare de fluturi atrasi catre lumina-si vorbesc aici de demersul spiritualistilor din ultimele decenii, va face ca din partea cealalta, a intunecatilor, tenebrosilor, conspirationistilor de orice fel (reiterez - sunt adeptul teoriei conspiratiilor partiale),  generatorii de razboaie, sa ne asteptam la un sir de riposte foarte dure. Din nefericire, masa de manevra suntem noi, oamenii din clarobscur, spectatori si victime ale acestui razboi in nevazut care se va pravali cu suferinta si moarte in vietile si realitatea noastra concreta. Saltul in spiritualitate se va petrece cu riscul (asumat?) al unui salt care se va produce in sens invers, pentru ca acumularile cantitative de lumina si intuneric sunt obiectiv vorbind, asemanatoare. Am mai ridicat si in alte dati problema moralitatii saltului "cuantic" in a enshpea dimensiune doar a unor "alesi". Cel mai bun raspuns cu care m-am ales a fost acela ca nimeni nu poate interveni in liberul arbitru al nimanui si ca cine are urechi de auzit sa auda si cine are ochi de vazut sa vada. Adica cu alte cuvinte fiecare e pe cont propriu, ca sa nu spun pe sleau sintagma consacrata. Bine, bine, dar nenumaratele victime colaterale, lasate prada intunericului, chiar nu sunt importante din punct de vedere umanitar, pentru cei ce vor salta in alte dimensiuni?. Chiar atat de insensibili sa fie la durerea ce va veni peste umanitatea ramasa fara salt la cheremul intunericului si deznadejdii? Umanitatea sa ramana doar o biata masa de manevra in lupta dintre lumina si intuneric? Daca tot omul pierde si doar unii castiga, cu ce sunt mai buni si mai morali "iluminatii" fata de intunecati . Saltul catre lumina va ramane indubitabil un cutit cu doua taisuri. Daca cineva castiga, altcineva pierde, iar acei "cineva" si "altcineva" suntem noi, tu care citesti, eu care am scris, rudele si prietenii nostri, oamenii de pe planeta. Cu cat oamenii de lumina vor imprastia mai multa lumina, cu atat intunericul va fi mai mare si groaza si suferinta mai adanci.

Atentie mare! Lumina prea puternica orbeste! 

sursa foto 1: academianae.wordpress.com

AVATARE - PROGRAMABILE

Chiar daca nu ati vazut Avatar nu este timpul trecut. Nu mai insist asupra valorii acestui film pentru ca-si merita Oscarurile cu varf si indesat. Ceea ce face din iluzia cinematografica (care iti permite sa traiesti o "realitate"cunoscuta), o superiluzie, permitandu-ti sa traiesti o realitate virtuala este, ca s-o parafrazez pe Alessia, pardalnicul de computer, mintea nonumana programata de mintea umana. Banuiesc eu ca computerul a intervenit mai mult 70% in tesatura filmului. De la Matrix incoace istoria filmului a inceput sa fie scrisa cu calculatorul iar viitorul cinematografiei se traieste deja in prezent. Ia sa vedem cum stam cu jocurile video si cu virtualitatea din sufragerie!
Spuneam undeva pe buricul pamantului ca oglinda mintii noastre este totdeauna o alta minte umana. Ca sa stim daca suntem apti sa intelegem, ar trebui ca mintea umana sa se contrapuna unei altfel de minti, nonumane...

Iata un exemplu de inteligenta nonumana care nu reflecta altceva decat propriile noastre dorinte. Este desigur un inceput in care inteligenta artificiala este programata si in consecinta nu are autonomie in producerea iluziilor. Asteptam cu interes momentul cand o minte artificiala sa vina sa ne propuna REALITATI NOI, iluzii perfecte .
Un program cu tras shuturi in derierul parlamentarilor as cumpara si eu.

ŢARUL - O CAPODOPERA

ŢARUL - UN FILM SEMNAT DE PAVEL LUNGIN
Pe Pavel Lungin l-ati intalnit ca regizor al filmului Ostrov (Insula) iar pe charismaticul actor Piotr Mamonov il cunoasteTi tot din acelasi film, el avand acolo rolul principal - parintele cu har Anatoli. In acest film interpreteaza un rol situat la polul opus, al unui personaj istoric sinistru si monstruos,  Ivan cel Groaznic. In rolul mitropolitului Filip al Rusiei veti intalni un alt mare actor rus, pe Oleg Iankovski.
Filmul este construit din contraste, din contrapunerea antagonismelor: putere despotica versus  spiritualitate, erezie versus credinta, sadism si monstruozitate versus sfintenie, iubire versus ura. Critica de film il apropie de categoria de excelenta. Daca filmul Andrei Rubliov al lui Andrei Tarkovski v-a placut, cu siguranta va va placea si Ţarul.  Geniul artistic rusesc a mai nascut o capodopera. Vizionare placuta!

Ţarul (2009, cu subtitrare în limba română)  from Apologeticum.wordpress.com on Vimeo.

CAT COSTA UN PRIETEN ?

In lumea capitalului numai in statutul societatilor filantropice banii stau amestecati cu sentimentele umanitare.  In lumea noastra cea de toate zilele, cu rare exceptii, banii se amesteca  cu sentimentele. Unii pun banii si sentimentele iar ceilalti, SUFLETU'! :)  

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi nu s-ar mai povesti.... Iar povestea mea cu doua posibile finaluri fericite incepe asa:

Un nou amic de suflet, care mi-a poposit in casa printr-o intamplare si cu care am petrecut anul trecut vreo doua nopti la un pahar in discutii despre Dumnezeu, iubire de aproapele, spirit si cate si mai cate, m-a rugat prin telefon sa-l imprumut cu 1.900 de lei pentru 24 de ore, deoarece, spunea el,  compania lui avea cu un clinci temporar cu banca. "Sigur, i-am zis, te-ajut! " Si pana sa ajunga la mine la birou, chiar glumeam cu colegii si le ziceam: "ia sa vedeti voi acum daca o prietenie valoreaza 1.900 de lei sau mai bine zis, cati bani te costa ca sa te scapi de un prieten." A venit amicul, mi-a reconfirmat ca nu vor trece cele 24 de ore si mi-i va inapoia,  ca are si el de incasat o suma buna dar din pacate de-abia a doua zi, dar ca banii aceia va trebui sa-i duca fugutza la banca pana nu se-nchide. Si a plecat fugutza. Au trecut de atunci mai mult de 1.500 de ore iar amicul meu nu mai raspunde la telefon. Presupun ca amandoi suntem acum foarte multumiti. Nu stiu cat de mare i-o fost lui multumirea cand mi-a cheltuit banii, in schimb eu sunt mai mult decat multumit. Atata vreme cat sunt unele prietenii care unora le devin atat de scumpe, incat le trebuie o lunga perioada de timp sa-si revina sufleteste, pe mine, norocosul, acea prietenie m-a costat doar 1.900 de lei. Asta da noroc! 

Si as incaleca pe-o sa dar talcul povestii este cam asa si-asa.  Daca Doamne-ajuta maine, pe amicul meu il apuca dorul de-o discutie cu mine despre suflet, la ceas de taina, in fata unui pahar mereu plin, ce-o sa ma fac!? Va trebui sa retrag postarea, nu?...

CHIMIA FERICIRII

Aveti mai jos interviul cu Profesorul universitar doctor īn ştiinţe medicale DUMITRU CONSTANTIN-DULCAN, medic neurolog si psihiatru, cu deschideri ample spre filosofia stiintei. Practicand medicina in cadrul armatei, a avut posibilitatea sa avanseze in cercetarea creierului si a importantei gandului asupra organismului si a mediului, iar sansa unei calatorii in China l-a orientat si spre aprofundarea acupuncturii. D.C. Dulcan este membru al unor prestigioase societati stiintifice nationale si internationale, autor de brevete de inventii, detinator al multor premii stiintifice si literare obtinute in tara si in strainatate...


Va recomand cu mare placere cele doua carti dar in special "Inteligenta materiei", cartea care mi-a deschis ochii si care a stat cel mai putin in biblioteca mea. De fiecare data cand am cumparat-o, si am cumparat-o de vreo patru ori in diverse editii, am facut-o cadou cu drag prietenilor. Cred ca inca o mai am in format electronic.
 Sursa foto coperti

(Mos) CRACIUN FERICIT!

TOTUL E BINE CAND SE TERMINA CU BINE! 

Ce veti vedea mai jos merge bine cu sarmale si carnati si mai ales ciorba de potroace de dupa! Si neaparat un vin bun! Fiti tari, nu va lasati impresionati!

Foto: www.biography.com

CIMITIRE DE SUCCES

SEMIPOST SEMICULTURAL SI SEMIDOCT 
dedic acest articol lui Andrei Radu, caruia dincolo de mintea sa ascutita, ii apreciez calitatea deosebita de a te trage de maneca. 
AR, sunt  gata sa trec pe la casierie !:)



Motto: Sunt pline cimitirele de patalamati! :)


Va reproduc mai jos un scurt articol preluat de pe www.ziare.com/ Un clasament mai putin obisnuit cu destinatii de vacanta va determina mult timp oamenii sa umble la economii sau sa faca un credit pentru o calatorie.  Este vorba despre "Cele mai iubite destinatii singuratice din lume - 2009", cu alte cuvinte ghidul celor mai frumoase... morminte. 

Pe locul intai se afla, desigur, Taj Mahal-ul, mausoleul construit in Agra, in nordul Indiei, in secolul al XVII-lea, de imparatul Shah Jahan in memoria iubitei sale sotii, Mumtay Mahal.  

Pe locul doi nu puteau fi decat piramidele din Egipt, construite cu mai bine de 3.000 de ani in urma. Mormintele tribului Dogon din Mali sunt a treia recomandare facuta de autorii ghidului, datorita ineditului acestor adevarate monumente aflate in patrimoniul UNESCO.  

Intr-un colt foarte aglomerat al Romei se gaseste a patra destinatie mentionata in ghid, cimitirul in care sunt inmormantati poetii romantici Keats si Shelley, relateaza Reuters.  

Un alt cimitir celebru ocupa locul al cincilea al ghidului. Este vorba despre un loc destinat stelelor Hollywood-ului, aflat in spatele studiourilor Paramount, loc in care se odihnesc Rudolf Valentino, Douglas Fairbanks dar si Mel Blancs, vocea indragitului iepuras Bugs Bunny.  

Alte destinatii inedited sunt: catacombele din Italia, cimitirul francez Pere Lachaise, unde sunt inmormantati Edith Piaf, Marcel Proust, sau Honore de Balyac sau mormantul din Pacal, Mexic, aflat langa ruinele celebrului oras maias Palenque, cimitirul Hartsdale din Statele Unite, ...  


Dar Ghencea? Pe ce loc o fi? Oricum este dupa Bellu si Sapantzain clasament.

CIMITIRUL GHENCEA  
 Cum intri in cimitirul Ghencea civil, pe prima alee din dreapta se afla bustul catarat pe un soclu al unui om de succes, chiar deasupra mormantului sau. Pe placutza de pe soclu scrie "dracu-lacu-cum s-o fi numit el, mare negustor, mare filantrop" Asta e bogatu' cimitirului.
Aaaa... da' stati sa vedeti ca nu e singura atractie a cimitirului. Peste drum este mormantul modest al lui Aurelian Andreescu. Apoi cimitirul se poate mandri cu mormintele celor doi Ceausesti si chiar cu al lui Nicu Ceausescu, care are ca monument funerar de foarte bun gust, o cruce inchipuita de spatiul lasat liber intre doua blocuri de marmura..

Mai acum fo cinci ani am asistat din intamplare la tanguirea si vaicarelile unei biete femei care venise cu flori la mormantul lui Ceausescu. Sau ma rog, la ce presupune lumea ca ar fi mormantul lui. Blablabla, blablabla, ca ce bine iereaaaa..pe vremea taaaaa... ca luam concediu medical cand vream iooooo...si ma duceam la mareeee, . mai un medical, mai un fara plataaaaa.... ce bine iereaaaaa.... N-am avut rabdare sa inventariez toate somitatile cimitirului. Si chiar si-asa, deh! Ghencea nu-i de colea!

CIMITIRUL BELLU
Da' stai sa vezi cum vine treaba cu Bellu ! Daca vrei sa faci o incursiune in cultura si istoria interbelica si moderna a Romaniei, fa un drum pana la Bellu. Dus-intors fireste! Merita! Asta da cimitir! Asta-i cimitir falos de oameni bogati si faimosi, de politicieni, (de politici nu, pentru ca din nefericire acestia trebuie cautati la gropile comune), de generali, negustori bogati, artisti, scriitori, poeti, securisti de vaza, actori... Dupa pictori nu m-am uitat, recunosc, inafara de Theodor Aman, nu am prea avut noi pictori cu bani, ca sa aspire la Bellu.

Iata cateva nume din floarea elitei romane: George Bacovia, Ion Barbu, Nicolae Bălţăţeanu, Anda Călugăreanu, Eusebiu Camilar, Ion Luca Caragiale, Toma Caragiu, Henri Coandă, N.D. Cocea, Corneliu Coposu, George Coşbuc, Gheorghe Cozorici, Hariclea Darclée, Anghel Demetriescu, Aristide Demetriade, Ovid Densuşianu, Mihai Eminescu, Eugen Filotti, Theodor Fuchs, Emil Gârleanu, Dimitrie Gusti, Spiru Haret, Iulia Hasdeu, Iuliu Hossu, Nae Ionescu, Iorgu Iordan, Nicolae Iorga, Şt. O. Iosif, Petre Ispirescu, Panait Istrati, Nicolae Labiş, Alexandru Macedonski, Titu Maiorescu, Lia Manoliu, Ioan Luchian Mihalea, Matei Millo, Ion Minulescu, Ovidiu Iuliu Moldovan, Tudor Muşatescu, Alexandru Odobescu, Theodor Pallady, Hortensia Papadat-Bengescu, Gina Patrichi, Cincinat Pavelescu, Amza Pellea, Camil Petrescu, Cezar Petrescu, Adrian Pintea, Florian Pittiş, George Pruteanu, Marin Preda, Dem Rădulescu, Constantin Rădulescu-Motru, Liviu Rebreanu, C.A. Rosetti, Ion Marin Sadoveanu, Mihail Sadoveanu, Dan Spătaru, Nichita Stănescu, Laura Stoica, Constantin Tănase, Maria Tănase, Virgil Tatomir, Ionel Teodoreanu, Vasile Vasilache, Grigore Vasiliu Birlic, Iancu Văcărescu, Tudor Vianu, Aurel Vlaicu, Alexandru Vlahuţă, Tudor Vornicu, Traian Vuia, Alexandru Xenopol si ultimul intrat in mormant Gheorghe Dinica, Dumnezeul sa-l odihneasca dimpreuna cu ceilalti!
Dar daca chiar vrei sa vezi cum arata cavourile moderne ale unor proaspeti potentati ai zilei, care fie vorba-ntre noi, nu se prea inghesuie sa dea-n primire si sa le ia in primire.... apoi ai ce vedea. Totu-i stil, uneori kitch, eleganta, opulenta si miroase a bani fara miros!
Pe de alta parte insa, din punct de vedere cultural, cimitirul Belu reprezinta o perla arhitecturala a Bucurestiului de odinioara. Arhitecti celebri si-au pus semnatura pe cavouri si monumente funerare de un desavarsit bun gust, corespunzator stilurilor vremii. Statuile, facute in tara de sculptori autohtoni sau comandate in strainatate, nici ele nu sunt toate de duzina dar in orice caz nu se compara cu piticii de gradina de pe marginea soselelor. Vezi videoclipul. Merita!

DOUA MINUTE DE TACERE

 Pentru Ei... cei care in decembrie '89 au plecat dintre noi  

 La rugamintea lui grosso modo si la initiativa lui Sorin, va rog la randul meu prieteneste sa transmiteti Rugaciunea pe blogurile voastre sau sa o recomandati altora, fara linkuri de trimitere, pentru ca memoria Lor sa dainuie, sa lumineze in aceste zile precum flacara unei lumanari.  Va multumesc!

Rugăciune

Tatăl nostru carele eşti în ceruri
coboară, de eşti, pe pământ
şi opreşte viforul morţii
şi fă din căşti pălării
şi mângâie feţele morţilor
păstrându-i în viaţă pe vii
şi stai printre noi de ni-eşti tată,
din sângele scurs făcând vin
şi fă din oricare armată
alaiuri civile.

(Eugen Jebeleanu)

21.12.1989 - CARNET DE FRAIER

In dupa-amiaza zilei de 21 decembrie am fost in Piata Universitatii impreuna cu sotia si cumnatul meu. Am vazut cum oamenii dadeau flori si paine tanchistilor asezati pe turele, i-am vazut in genunchi in fata soldatilor incremeniti, cu fete imposibil de citit. Am asistat la sarje de intimidare din partea armatei. Nu puteam ajunge in mijlocul bulevardului Magheru caci ne impiedica cordonul de soldati. In fata noastra un domn imbracat impecabil, incaltat cu bocanci militaresti, fuma Kent si din cand incand mai intorcea capul catre noi cand ne-auzea strigand laolalta cu ceilalti. Vis-a-vis, cativa tineri catarati pe cornisa parterului de la Inter agitau pancarte improvizate din cartoane, cu "jos comunismul!". N-am stat mult. Se inserase deja. Dupa vreo doua-trei ceasuri, sotia mea si cu mine ne-am intors acasa cu grija copiilor. Fetita cea mare Irina, era la soacra mea, iar cea mica, Simina, la mama mea, in Floreasca. Nu am putut sa trecem de cordonul de armata si militie, asa ca am adus-o acasa doar pe Irina. 
In noaptea aceea a fost macel si au murit tineri nevinovati. Si au mai murit si dupa aceea. Si pentru cine? Pai sa ne uitam mai atent la televizor.


In vara anului 1990 m-am intalnit cu un prieten din conducerea Asociatiei 21 Decembrie, care m-a intrebat daca am fost participant la "Revolutie".
-Nu! i-am raspuns. Am stat pe trotuar si m-am uitat.
-Ai martori ca ai fost acolo?
-Da.
-Pai vino sa-ti dam carnet de revolutionar! Sunt atatia altii care nu au fost si care l-au luat degeaba...

Nu m-am dus si nu regret. Consider si acum, cand va scriu, ca l-as fi luat degeaba. Astazi as fi fost unul dintre cei multi posesori ai unui CARNET DE FRAIER, pe langa multi altii care vantura CARNET DE SMECHER!

CALEA, ADEVARUL SI VIATA

  CA-N TREN!

 Ai observat ceva? Ai observat ca fiecare om, in capul lui, sta pe peron si asteapta un tren? Gara este imensa, are multe peroane si desi se numeste "Calea, Adevarul si Viata", nici un peron nu seamana cu celalalt. Fiecare calator asteapta cuminte pe propriul sau peron, dar sunt si unele peroane aglomerate. Toate trenurile posibile trec prin capul nostru, pe toate liniile si in toate directiile. Destinatia fiecaruia pare sa fie cunoscuta dar... doar pare, pentru ca ea este imaginata, chiar daca fiecare tren poarta un nume. Mintea se agata intotdeauna de cuvinte. Pe unele linii mai indepartate sunt anuntate trenurile pentru care trebuie sa astepti indelung: Adevar, Iubire, Cunoastere, Absolut, Devenire, Pace pe cand pe altele, care-ti vin mai la-ndemana, cel mai adesea in sens invers, Putere, Glorie, Avere, Recunoastere, Viciu. Acestea din urma desi sunt foarte aglomerate, au cel putin avantajul ca nu ai prea mult de asteptat. Vin foarte des iar pe fiecare gasesti scris mare, acelasi slogan: "satisfactie garantata."

Peronul tau este hat departe fata de intrarea in gara si este aproape pustiu. N-ai bagaje. Nimeni nu are. E  racoare in partea aceasta de gara iar calatorii asteapta zgribuliti, infasurati fiecare in sperantele lor. Ca si tine. Trenurile se ivesc pe nebagate de seama si trag la peroane in liniste. Daca gandul nu-ti haladuie aiurea, n-ai cum sa scapi trenul. 

Oooo, dar iata-l! Nu te precipita! Ai timp! Urci. Deschizi usa. Compartimentul este luminos. Iti impaturesti frumos speranta si o asezi cu bagare de seama in fata ta, in plasa de bagaje. Te-asezi confortabil pe bancheta, te relaxezi, zambesti multumit. Esti pe drumul cel bun! Sa-nceapa calatoria! Cercetezi locul cu privirea, dar constati cu uimire ca, sub ochii tai, compartimentul prinde sa-si schimba forma si sa redevina peron. Un peron cu ferestre. Trenul porneste incetisor...Desi stii sigur ca te afli in compartiment, simti fara urma de indoiala cum te misti cu peron cu tot, si vezi trecand sau oprind  prin fata ta o multime de trenuri. Incet, incet, pana la urma, privirile iti sunt atrase de ferestre.  Daca te uiti pe fereastra din dreapta vezi o "realitate"... iar daca te uiti pe cea din stanga vezi "alta realitate". Fiecare realitate te fascineaza, te cheama, te absoarbe, te cotropeste, iti promite si pe nebagate de seama in mintea ta se naste dorinta unei noi destinatii in realitatea care ti se va arata mai ochioasa.. Si-odata cu dorinta se insinueaza si speranta. Desi nimeni nu ti-a spus-o, instinctul tau stie ca poti fi in doua sau mai multe locuri deodata. Si-atunci, din mers, incepi sa astepti cu nerabdare urmatorul tren, pentru noua destinatie care promite. Calatoria continua. Ca mai prinzi sau mai scapi cate un tren este de-acum o chestiune de sansa si nu stii cat de curand se va intampla, dar ceea ce stii cu siguranta este ca trenurile tale trebuie luate intotdeauna intr-o singura directie, caci daca alegi sa traversezi peronul pentru un tren din sensul opus, fiinta ta se va desira. Sensul celalalt nu iarta. 

Gata, ai reusit! Acum calatoresti simultan in doua trenuri diferite, in doua compartimente deodata, pe doua peroane in miscare. Si de-acum e simplu, poti sa te sui si intr-al treilea sau intr-al patrulea tren, cand doresti. In fiecare compartiment ai tovarasi de calatorie, conversezi, te implici, ai opinii. Timpul fuge repede. Unii mai urca, altii mai coboara, toata lumea care vine de-afara vorbeste despre lumi minunate sau despre catastrofe. "Afara" este un cuvant plin de promisiuni dar si de spaime. Tu stii bine ce inseamna acel afara. Tu vii de afara, ca oricare calator, doar te-ai suit de buna voie in tren. Afara este iluzia care te ajuta sa-ti continui calatoria. 

Cu unul dintre calatori s-ar putea sa ramai in calatorie toata viata, dar nu in toate  trenurile cu care calatoresti ci doar intr-unul. Rar vei gasi pe cineva care sa-si doreasca aceleasi destinatii cu ale tale. Calatoria continua. Tu hotarasti daca ramai sau mai schimbi trenurile, destinatiile, peroanele. Vremea trece...  Altele sunt acum subiectele calatorilor, fetzele lor sunt altele.  Intre timp poate te hotarasti sa  faci un copil si sa-ncepi sa-l pregatesti cu inima stransa de calatorie...Cat de ocupat esti acum, dar tot mai arunci din cand o ocheada pe fereastra sau spre plasa de bagaje. E-n ordine! Sperantele tale sunt la locul lor si-ti zambesc cuminti... 

Uff...Gata din nou! Calatoria poate sa continue in tihna... viata ta este iar in buna randuiala... Pe copil l-ai lasat asteptandu-si cuminte trenul pe un alt peron, cu speranta alaturi.  "Macar el..." gandesti in sinea ta, si te asezi din nou, avid, cu ochii pe fereastra. Nu mai este atat de important cu cate trenuri ai umblat simultan pana acum si in cate te mai afli, bine macar ca ai ramas intr-unul. Unul, dar bun! 

Afara lumina incepe sa paleasca, usor. Realitatea de dincolo de fereastra nu te mai atrage atat de tare... destinatia finala se obstineaza in continuare sa se aratate, desi ea este inca vie in inchipuirea ta. Cobori usor pleoapele si te afunzi in tine... zarva de pe culoare, de pe peron, discutiile calatorilor se estompeaza...  Nu stii traseul... nu exista o harta si nu ai cum sa-ti dai seama daca nu cumva te invarti in cerc. Inainte si inapoi, sus si jos isi pierd intelesul. Toate destinatiile finale s-ar putea inscrie intr-o sfera daca ar avea limite... "Am sa ajung... cu siguranta am sa ajung acolo..." razbate gandul peste toropeala care te cuprinde pe nesimtite....

Tresari.... se aud zgomote si pe culoare. E controlorul de viata!  Se uita in ochii tai. Stii! Iti auzi inima-n urechi. Nu poti sa fugi, n-ai unde sa fugi, doar esti in tren. Rasufli usurat. Nu, nu esti tu! E cel de-alaturi!.. Calatorul se ridica anevoie si paraseste in tacere compartimentul, cu parere de rau. Speranta lui a ramas in plasa de bagaje. Te uiti pe fereastra si-i vezi pe toti  cei alesi de controlor cum se urca tristi intr-un singur tren, cu o destinatie necunoscuta. Acum de-abia, pentru fiecare, incepe marea si adevarata calatorie. Stau buluciti la ferestre si cu priviri lungi fac cu mana fostilor tovarasi de drum pe care tocmai i-au parasit. Nu zambeste nimeni. De-aici inainte, fiecare, de la fereastra noului compartiment in care a intrat, va vedea Ceva. Tu n-ai de unde sa stii daca toti vor vedea acelasi lucru sau  fiecare Altceva... Sau Nimic.  Nimeni dintre cei din jurul tau nu poate sa-ti spuna ce se vede din trenul acela, iar pe calatorii plecati cu el, nu ai cum sa-i intrebi. Nu-i va mai vedea nimeni, niciodata. Este doar o calatorie dus. 

Calatoria continua. Taina e mare. Din batrani au ramas povesti despre unii calatori care au ajuns la destinatie. Inca mai o sansa. Sansa ta.