BOUL ŞI BELEAUA

         

          Radiestezierea unui anunac© 
            - sau boul şi beleaua -          
           
         - Astralopitecule, anunacu ăsta al tău e de belea! Are chacrele cât roţile de moară şi o aură superbă, curcubelioză, ca un caleidoscop. N-am mai văzut aşa ceva. Ia zi, este un astralopitec?  
            - Nu e.            
            - E astralopitic?         
            - Poate fi.       
            - E calibrat?   
          - Cum adică să fie calibrat? Vrei să zici dacă l-am prelucrat mecanic pentru a obține forma și dimensiunile lui actuale? Nu, n-am făcut-o. Înafară de câteva şuturi în cur, şi câte o palmă după ceafă, când şi când, dar numai când a fost obraznic, nu l-am atins nici măcar c-o cheie de paişpe. Dacă îl vezi aşa mititel este pentru că el nu creşte. Nu a crescut deloc de doi ani încoace. I-au căzut antenele şi blăniţa, i-a apărut puful ăsta auriu pe corp, i-au crescut două corniţe şi i-au înmugurit aripile, dar de crescut n-a mai crescut... Aşa e neamu’ lui de anunaci... he, he, astralopitici.

          - Nu, nu astfel de calibrare mecanică... La calibrarea energetică mă refeream. Şi nu la calibrarea aparatelor, cea ştiinţifică, metrologică, standard, care foloseşte calibratoare pentru calibrarea aparatele de măsură a presiunii, temperaturii sau multifuncţionale, şi nici la cea energetică nucleară pe care o practică fizicienii nuclearişti cu aparatele lor specifice de calibrare, ci la cealaltă formă de calibrare energetică mă refeream.           
             - Care cealaltă? Nu înţeleg. Eşti radiestezist?          
           - Da, sunt! Şi la calibrarea energetică despre care vorbeşte renumitul cercetător David Hawkins şi odată cu el, toţi radiesteziştii, mă refeream eu. În accepţiunea noastră, a radiesteziştilor, câmpurile energetice “calibrează” deasupra şi sub nivelul de conştiinţă 200.                       
            - Cum vine asta, "calibrează"?
            - Habar n-am! Aşa se zice. Dar cum fac ele, câmpurile astea energetice de calibrează, câtă vreme nu sunt aparate, nu ştiu să-ţi spun, după cum nu ştiu nici sutele de niveluri de conştiinţă în ce fel de unităţi de măsură se exprimă. Dar astea, pentru noi radiesteziştii sunt nişte bagatele fără importanţă. Şi ce dacă nu ştim? Treaba e că dacă ele calibrează prin sine după plac, şi nu se lasă calibrate, asta înseamnă că vorbim despre un fel de... ştiinţă, nu!? 

            - Da, aşa s-ar părea. Un fel de ştiinţă... Ce fel de ştiinţă?    
           - Divină dar nu divinatorie. Radiestezia... aceasta este ştiinţa. Unii radiestezişti, printre care mă număr şi eu considerăm că este chiar o artă ştiinţifică. Alţii spun că este o ştiinţă artistică... În orice caz, în calitate de ştiinţă extrasenzorială, ea se foloseşte de nişte instrumente special calibrate, cum ar fi de pildă bagheta magică, pendulul, ansa, nuieluşa de alun, pe de o parte, sau de mintea, intuiţia sau plesneala radiestezistului în calitate de om de ştiinţă şi de artist, pe de altă parte. Cu puţin noroc, prin intermediul acestor intrumente aproape ştiinţifice, noi putem descoperi în pământ apă, păcură, cosoni, râme, piramide şi moaşte. Iar dacă tu, ca radiestezist profesionist mai ai şi un raportor, din acela pe care îl găseşti printre rechizitele şcolare, atunci poţi măsura cu precizie şi rigurozitate aproape matematică, cantitatea de Duh Sfânt - sau dehaş cum i se mai zice în termeni ştiinţifico-fanastici familiari -, pe care o conţine oricine şi orice. Să luăm un exemplu. Zi un cuvânt!           
           - Belea.          
          - Ei bine, să ştii de la mine că beleaua este îmbibată cu dehaş, şi dacă ai ghinionu’ să dai în ea chifteşte de Duh Sfânt. Dar chiar şi aşa, la măsurători radiestezice cu ansa şi raportorul, sau doar cu intuiţia sau imaginaţia, ea poate prezenta un nivel de dehaş destul de contradictoriu. Beleaua este întotdeauna relativă unui bou, c-aşa zice românul, un bou şi-o belea. Uite, dacă nu eşti un bou de neevoluat, iar beleaua o priveşti ca pe o lecţie karmică, din care poţi să tragi un folos spiritual, indiferent dacă ţi-a luat foc casa, te-a părăsit nevasta, sau ai ajuns să trăieşti din mila publică şi să dormi pe sub poduri şi prin canale, atunci beleaua este benefică. Şi cum o belea nu vine niciodată singură, cu cât mai multe belele, cu atât mai bine. Te-ai scos!        
            - Glumeşti?    
            - Nu. Sigur, deîndată ce dă beleaua peste tine îţi este tot mai rău în viaţa aceasta, te vezi singur şi părăsit şi este disperant să te trezeşti aruncat la marginea societăţii, dar vezi tu, beleaua pe care o suporţi îţi scurtează ciclul karmic. Datorită ei, într-o viaţă viitoare vei fi fericit, economisind ulterior câteva zeci bune de vieţi, pline de suferinţă şi chin. În acest caz, cu raportorul şi ansa, sau folosind doar propria sa inspiraţie pe post de baghetă magică, orice radiestezist te poate anunţa că eşti posesorul unei frumoase belele cu un conţinut de DH de circa 70-80%, ceea ce nu-i de colea. Dacă rămâi paralizat în urma unui accident şi ajungi să te hrănească rudele, vecinii sau infirmierele cu biberonul, chiar dacă eşti plin de escare şi neschimbat de o săptămână, poţi să ai nesperata şansă să beneficiezi de o belea chiar şi cu un dehaş de 90%, care crede-mă, este şansa vieţii tale... câtă ţi-a mai rămas... dacă ţi-a mai rămas. Poţi să te consideri deja trezit şi în mod sigur, într-una din următoarele cinci sute de vieţi care te aşteaptă imediat ce dai colţu’ vei scăpa din lanţurile samsarei şi te vei ilumina.           
            - Ce interesant! Şi toate astea de la o belea... Vasăzică, tot răul spre bine. Bun, şi dup-aia?    
            - Care dup-aia? Nu înţeleg...
            - După ce te iluminezi, ce se-ntâmplă cu tine mai departe?
            - Nimic. Nu există niciun “dup-aia”. Iluminarea este capăt de linie.          
            - Şi nu-i plictisitor să nu te mai aştepte nimic?       
            - Habar n-am.

          - Aha! Şi dacă nu tratezi beleaua ca pe o lecţie karmică şi dai din coate şi te zbaţi să ieşi iar deasupra şi încerci să o înlături, atunci cum e dehaşul?      
            - Atunci eşti un fraier de neevoluat care încearcă să se opună destinului şi dacă scapi de belea ai ceea ce meriţi! În această situaţie, la măsurători radiestezice reiese limpede că eşti “un bou, ca toţi boii, puţin la simţire”, deoarece beleaua ta se dovedeşte că are un conţinut de dehaş derizoriu, de care ar râde şi curcile. Iar curcile, fie vorba-ntre noi au mult mai mult dehaş decât tine ca bou şi ca pârlita ta de belea. Vei rămâne un adormit şi nu te vei trezi nici într- o mie şi una de vieţi! Vai de steaua, horoscopu’, karma, astrograma şi planul tău de dezvoltare calibrat pe etapa evolutivă în care te afli, pe înzestrările şi deschiderile tale, dacă înlături beleaua...!         
            - Nu-mi prea vine să cred...   
         - Nu!? Dar ciobănaşul din balada naţională “Mioriţa” cum crezi că a procedat? Ai tu impresia că s-a opus destinului? Aş! El era un ghiolban, un analfabet de cioban evoluat, cu ghină pe el de la blestemele căpătate în neam, până la a trei suta generaţie, care şi-a depăşit condiţia doar multiplicându-şi dehaşul prin nonacţiune. Ăla băiat deştept! Şi biserica tot aşa te-nvaţă, chiar dacă se şterge undeva cu teoria ciclului karmic... Ai o belea? E mare? Foarte bine! Nu rata ocazia! Roagă-te! Înseamnă că Dumnezeu te iubeşte şi are planuri mari cu tine. Ei, ce zici, îmi dai anunacu să ţi-l radiesteziez puţin? Doar să-l calibrez...            
            - Crezi că-i bine?       
            - Sigur că e bine. Prin radiestezierea lui cu ansa eu pot afla într-un minut cât de îmbibat este el cu dehaş, ce saturaţie procentuală are. Dar nu numai atât, căci eu, ca artist radiestezist practic cea mai înaltă formă de radiestezie, la care au acces doar câţiva iniţiaţi aleşi, cu grade mari, numită radiestezie spiritualistico-intuitivă, care reprezintă o încununare a împletirii gândirii logice, raţioanle, cu cea ilogică, iraţională şi absurdă. Cele două tipuri de gândire sunt atât de strâns şi de perfect împletite, încât nimeni nu le mai poate descâlci, darămite despleti. Aşa încât eu, după ce-i număr cercurile pot să-ţi zic câţi ani are, cum stă cu cu indicii de transcendenţă, oboseală, obrăznicie, sinceritate şi tupeu, cât de mari îi sunt aichiuu’, eichiuu’, sechiuu’ şi techiuu’, abilităţile, inabilităţile şi dizabilităţile lui... şi orice vrei tu să mai ştii despre el.   
            - Ce sunt eichiuu’, sechiuu’ şi techiuu’?      
          - EQ, SQ, TQ sunt coeficienţii emoţional, spiritual şi de tembelism. Uite cum voi proceda... voi intra direct în Akasha, în Banca de date Universală, cum i se mai zice, în care sunt păstrate toate informaţiile despre lumile văzute şi nevăzute, trecute, prezente şi viitoare, despre lumea materială şi sprituală, iar acolo voi face nişte investigaţii la nivel spiritualistic. Este o ocazie, crede-mă! Foarte puţini dintre noi avem dreptul să o facem. Dincolo de ce ţi-am zis până acum am putea afla cine este el de fapt, ce pattern cognitiv are, care este scopul venirii lui în mahala, cine l-a trimis, ce ne rezervă viitorul... multe chestii de-astea. Poate că aflăm şi unde este Cartea ta...           
            - Nu ştiu ce să zic... Întreabă-l pe el...          
         - Anunaki, dragule, n-ai vrea tu să mă laşi să pun puţin ansa pe tine, să folosesc gândul meu, precum şi câmpurile vibraţionale ale corpului meu, ca să stabilesc rezonanţa cu câmpul tău propriu de energie, astfel încât să accesez informaţii pe suport energetic despre natura ta animată? Numai puţin să vedem cât dehaş ai tu de la Doamne-Doamne... Îţi fac o mică diagnoză şi gata, vrei?  
            - Hai sictir!    
            - Ce-ai ziiiiis....!?      
            - Eşti un bou!

            - Băi Astralopitecule, anunacu-ăst-al tău are techiuu’ prea mare. E o belea!

            - Nu, nu e o belea! Este el mititelu’ cam tembel, nimic de zis, dar e o binecuvântare.

 

Sursă foto1 www.portalroman.com
şi
foto 2 www.ziare.com

BAŞCHEŢII LUI DUMNEZEU

BAŞCHEŢII LUI                                                                                                              

Am rupt un pic din Dumnezeu                                                                                           
Ce-I pasă Lui că am fost eu... !?                                                                                        
Ce-I pasă Lui că-s fiul Său,                                                                                                   
Sau că sunt Y, sau că-s X !?                                                                                               
Îl doare-n pix.                                                                                                                     

Ce-I pasă Lui că vreau Lumină,                                                                                         
Că surd şi orb cobor în tină                                                                                                
Că niciun leac nu îmi alină,                                                                                               
Dorul de-a şti, că nu mai pot... !?                                                                                      
Îl doare-n cot.                                                                                                                     

Ce-i pasă Lui că-I sunt advers,                                                                                            
Că m-a zvârlit în univers                                                                                                   
Şi nici nu s-a oprit din mers,
Sau că-L iubesc, sau că înjur !?
Îl doare’n... la başcheţi.

Dan Ioaniţescu© 

NASSIM HARAMEIN - IMPOSTOR SAU OM DE ŞTIINŢĂ?

 

                     

UN NOBEL PENTRU CAI VERZI

            Alaltăieri am văzut un filmuleţ documentar cu extratereştri. Aşa e! Gata, m-am convins... Timp de aproape un milion de ani, extratereştrii Anunnaki, originari de pe planeta invizibilă Nibiru care nu există, şi care arată ca nişte omuleţi mici şi verzi, după unii martori oculari răpiţi şi violaţi pe navele lor, sau mici şi gri, sau mici şi albaştri sau argintii, după alţi martori oculari cărora ei le-au băgat microcipuri în medicamente, au intrat şi au ieşit prin poarta stelară numită Soare cu nişte nave galactice gigantice cât Terra de mari. Ei au încercat şi au produs genetic diverse variante de maimuţe umane, dar de-abia acum 100.000 de ani le-a reuşit o maimuţă modificată genetic, un prototip de homo sapiens modern, cum ar veni, pe care ei au botezat-o eva.

            După facerea evei în eprubetă, anunacii s-au bucurat de nurii ei, adică s-au corcit cu ea şi au început să facă din coastele ei maimuţoi umani divers coloraţi în funcţie de rasă, pe care i-au numit adami şi i-au învăţat pe ei astrologie, aritmetică, piramidologie, psihotronică, anghelologie, tantra yoga, dar şi să vorbească şi să se scape de complexul lui Oedip... În felul acesta, o parte din exemplarele de homo sapiens rezultaţi din maimuţa mitocondrială au ieşit normale dar cu complexul lui Oedip, iar altă parte au rămas homo.

            Conform teoriei omului de ştiinţe spiritualistico-fantastice Nassim Haramein, şters de pe Wikipedia, anunacii, ca să-şi protejeze investiţia numită OM, produc cantităţi impresionante de nave galactice uriaşe de dimensiunea Pământului pe care le aruncă în Soare, pentru ca undele de şoc provocate de impact să genereze furtuni solare şi să-i inverseze lui polii magnetici. Şi asta se întâmplă ciclic din 11,2 în 11,2 ani, sau, după caz, chiar şi la 8 ani sau 15 ani şi ţine de circa 1.000.000 de ani încoace, de când extratereştrii au făcut primele experienţe genetice pe maimuţe...     

            Ieri, l-am sunat degrabă pe Pămpă, i-am dat link-ul şi i-am spus ce chestie extraordinară am descoperit eu...      

            - E chiar mişto teoria... se ţine! Iar Nassim Haramein, pentru ipotezele lui fantastice, merită un Nobel. Zău că merită! Sau măcar juma' de Nobel... până ce se confirmă, i-am zis eu lui Pămpă.... 

            - Hai măi Astralopitecule! Cât de copil trebuie să fii ca să crezi toate năzbâtiile lui Nassim...!? Am văzut şi eu videoclipul... Este făcut pentru elevii de liceu... cam acela-i nivelul... E un nene acolo care împuşcă bani de pe youtube pentru vizualizările noii teorii şi care-ţi arată şi o jucărie cu baterii şi luminţe închipuind o navă galactică, pe care o izbeşte de un glob gata crăpat, ca să-l sfărâme... şi cu care demonstrează că ideea năstruşnică a lui Nassim Haramein, care nu este taman un om de ştiinţă, ci o struţocămilă pseudoştiinţifică este vezi bine adevărată...     
            - Nu-i adevărat! Nassim este un revoluţionar şi strălucitor om de ştiinţă, un geniu carismatic care a luat şi premiul “Best Paper Award” şi căruia comunitatea ştiinţifică îi refuză descoperirile şi meritele ca să nu deranjeze dogmele actuale... Toţi oamenii de ştiinţă îl gelozesc...     
            - Hmm... Nassim Haramein este ca vaca de prăsilă care dă lapte mult... şi care, în timp ce o mulgi dă cu piciorul la găleată şi o varsă. Are marele talent ca, după ce expune magistral o teorie, plămădind-o din vorbe, dându-i consistenţă, formă, arome, sunet, culoare şi vulgarizând-o bine ca s-o înţeleagă tot sfertodoctu' spiritualistic, ei bine, după ce te-a sedus cu teoria şi eşti gata s-o crezi, în aplauzele şi spre deliciul spiritualisticilor el te abandonează şi o ia năprasnic prin bălării cu piramide şi cu nave extraterestre... De aceea comunitatea ştiinţifică nu îl bagă în seamă sau, în cel mai bun caz, îl tratează ca pe un băiat de mingi pe terenul de joc al ştiinţei...         
            Sigur, deocamdată nu s-a dat în stambă în halul în care a făcut-o celălalt mare om de ştiinţă spiritualistică, Gregg Braden, care, în goana lui după glorie şi parale a siluit pe faţă Kabbala ca să-i dea lui nişte numere mistice norocoase trase de păr, cu care să poată profeţi şi conferenţia după pofta inimii despre apocalipsa 2012. Dincolo de faptul că este un Ion Creangă al fizicii cuantice vulgarizate, Nassim mai are şi acest mare merit de a nu se fi compromis chiar de tot, lăudându-se şi lăsându-se lăudat cu un premiu care sună ştiinţific, din păcate însă cu prea mică însemnătate pentru lumea ştiinţei, merit pe care i-l recunosc... Jos pălăria, e un îmbârligător descurcăreţ.   
            Ziceai ceva de juma’ de Nobel!? Ba nu! Io zic că un Nobel întreg şi tot nu ar fi de ajuns pentru el! Neapărat trebuie să se instituie şi să acorde şi un Premiu Nobel pentru alergatul prin bălării, altul pentru alergatul după cai verzi, altul pentru cele mai frumoase castele în Spania, altul pentru cei mai frumoşi uriaşi cu picioare de lut, altul pentru cele mai luxoase castele din cărţi de joc, altul pentru utopii...   
Şi ca să nu crezi că am ceva personal cu el, urmăreşte rogu-te link-urile incorporate în text. 

CAI VERZI

Cei patru cavaleri ai Apocalipsei personale, călare pe cai verzi
- Apofenia, Pareidolia, Hierofania şi Teofania -

Cum vrei să te întorci cu faţa către Dumnezeu, pe a cărui prezenţă o simţi în inima ta, cum dai cu ochii de un perete fără de sfârşit. Şi de-aici începe mirobolantul spectacol de lumini şi umbre al minţii. Oricât ai încerca să străpungi peretele cu privirea, ca să-l vezi pe Dumnezeu, atenţia îţi este furată invariabil de herghelii de cai verzi în mişcare, pictaţi acolo de înaintaşii tăi sau chiar de tine însuţi, întruchipând feţi-frumoşi, n-dimensiuni, portaluri, îngeri, linii temporale, extratereştri şi ilene cosânzene, care aleargă haotic pe perete, mânaţi sau fugăriţi din urmă de turme dezlănţuite de ghionoaie, draci, balauri, vrăjitoare, annunaki şi zmei. Aceasta-i Fata Morgana interioară.

 

Şi dacă totuşi dorinţa şi setea ta de adevăr, infinit, iubire şi absolut îţi este amarnic de adâncă şi de chinuitoare, apoi încaleci degrabă un cal verde, treci prin zid călărind pe deşelate şi, urmărind Fata Morgana fugi cu el în altă lume, pe alt perete colosal pe care aleargă spumegând alte herghelii verzi. Şi-apoi dacă bidiviul ţi-a obosit, încaleci un altul, îi dai pinteni, treci cu el prin noul perete şi ajungi iarăţi în altă lume, în faţa altui perete uriaş... şi tot aşa. Undeva, în spatele tuturor acestor ziduri labirintice construite special pentru tine, Marele Herghelegiu se ţine de mână cu Fata Morgana, te fracţionează şi râde. Aici este marea cacialma a minţii, privită ca interfaţă între Dumnezeu şi om.

Eheheeee... şi dacă ar fi numai asta...! Dar uite, că printre noi, în lumea fizică există hoaxeri care trudesc la alte Fata Morgana şi mai spectaculoase, pictând necontenit şi cu mare măiestrie, cai verzi fabuloşi pe diverşi alţi pereţi... Şi mai există ascunşi în spatele lor şi o mână de herghelegii anonimi care adună bidiviii în noi herghelii şi le mână prin filme, cărţi, conferinţe, workshopuri, iniţieri şi channelinguri, spre locuri şi scopuri numai de ei ştiute, acolo unde, socotesc ei, caii verzi trebuie să se-mpuieze în capetele ahtiaţilor şi să le pască banii...

Ura!

NU SE ŞTIE CEASUL

World Clock by Poodwaddle.com

Şi pentru că tot nu se cunoaşte ceasul... relaxaţi-vă în timp ce urmăriţi cum se înmulţeşte populaţia lumii.

DACICA CUANTICĂ©

           

DE BELLO GAGICO

Generalele cel străin s-a ridicat solemn de la locul său şi, mulţumind protocolar celor trei invitaţi pentru prestaţia lor ştiinţifică şi-a reluat locul la pupitru.  
      
            - Stimat auditoriu mahalagesc, a zis Generalele cel străin, înainte de a-i da cuvântul invitatului meu de onoare, domnului Academician Prof. Dr. Nea Polea Scornicescu, medic neistoric daco-american sub acoperire la Institul de Medicină Psihohoprotocronistă din cadrul Academiei Române de Ştiinţe Inexacte şi profesor titular la  Facultatea de adevăruri tulburătoare cu daci, vă atrag atenţia asupra faptului că modul diferit de abordare a realităţilor văzute şi a celor nevăzute implică un grad de incertitudine pe care doar ştiinţa şi-l asumă. Şi de-aici, în cazul în care unele adevăruri ştiinţifice paradigmatice sunt înlocuite cu altele, ştiinţa este imediat pusă la index de către spiritualistici.           
            Nu tot astfel se întâmplă în cazul în care paradigmele spiritualistice incluzând teorii, profeţii sau „cunoştinţe” revelate se dovedesc a fi nişte biete minciuni sfruntate, deoarece atunci nu trebuie să fim prea categorici în afirmaţii şi incriminări, ci să spunem duios şi îngăduitori că este vorba doar despre exces de imaginaţie. Ba mai mult, oricât de evidente sunt scornelile şi oricâte argumente ai aduce, smintelile continuă să circule în continuare, căci nevoia de iluzie este mult mai adâncă decât proba realităţii. De aceea vă rog să vă concentraţi şi să faceţi diferenţa dintre cele două moduri ştiinţifice de abordare. Nea Polică, ai cuvântul!             
            - Stimate mahalagioaice şi mahalagii daci, dragi mahalagii cercetologi străini şi multiubite domnule Generale străin de origine dacă, a început cu aplomb Academicianul Prof. Dr. Nea Polea Scornicescu, fluturând prin aer o căciulă din blană de oaie, am avut deosebita onoare şi plăcere să fiu invitat la această tribună, în faţa dumneavoastră, ca să vă informez că visul de aur al alchimiştilor antici este realizat astăzi de fizica subatomică subelementară          
            După cum vă este probabil cunoscut, protonii şi neutronii sunt particule compuse fiecare din câte trei particule elementare numite cuarci. Atunci când un neutron se dezintegrează radioactiv în mod natural sau prin reacţii nucleare, un cuarc de-al său se transformă într-un alt tip de cuarc, un electron şi un neutrino. Fizicienii văd acest fenomen elementar ca pe transformarea unui element chimic în alt element chimic, ceea ce practic nu este altceva decât o transmutaţie alchimică. Daco-românii cunosc din moşi-strămoşi transmutaţia, deoarece ei sunt singurul popor care reuşesc oricând să facă din rahat bici şi din protocronism o pocnitoare istorică adevărată.   
            Din punctul de vedere al fizicii elementare cuantice, fenomenul este pendinte de forţa nucleară tare şi nu este tocmai o noutate, deoarece a putut fi realizat şi probat până în prezent în mai multe reactoare nucleare din lume. Chestiunea cea mai surprinzătoare însă a apărut de curând, atunci când fizicienii psihocuantiştii daco-olteni de renume internaţional, de la Acceleratorul Psihohocuantic - din cadrul Institutului Dac de Psihohocuantică aplicată din Craiova, folosind acţiunea unor anumite particule elementare subatomice numite daconi, asupra materiei au reuşit să obţină prin transmutanţă un nou tip de dac, calitativ superior celui de pe Columna lui Traian, aceasta conţinând informaţii istorice scrise sub formă de vibraţii ultrasensibile, informaţii care pot fi transmise conştiinţei celui ce poartă o daco-căciulă din blană de oaie.          
            Cercetătorii noştri daco-craioveni, după ce au psihohoinformat cuantic cu lecţii de limbă latină cultă dacul astfel obţinut, au observat că atunci când purtătorul de daco-căciulă din blană de oaie se află în stare de conştiinţă modificată Delta, caracterizată după cum se ştie de frecvenţe joase cuprinse între 1 şi 4 Hz şi care se manifestă în timpul somnului profund, fără vise, mai precis la frecvenţa de 3,1416 Hz, procesele privind transferul infopsihohoenergetic de la dac la daco-căciula putătorului s-au produs practic instantaneu. Subiectul purtător de daco-căciulă odată trezit, a început să scrie şi să vorbească fluent şi corect gramatical în limba dacă cultă.          
            Metoda revoluţionară de asimilare a informaţiilor descoperită şi probată pentru prima dată în lume de către daco-savanţii olteni a fost repede copiată şi pusă în practică de către fizicienii psihohotronişti daco-ruşi de la Acceleratorul Cuantic „Voniucii Pukaet”, din cadrul Institutului de Psihohotronică aplicată din Novosibirsk. Ei au profitat de faptul că experimentul nu a mai putut fi repetat şi a doua oară, deoarece daco-oltenii şi-au furat daco-căciula singuri, şi atunci, folosind acţiunea particulelor elementare subatomice numite psihoni, asupra materiei, au reuşit să obţină prin transmutanţă alchimică un nou tip de platină, calitativ superioară celei din tabelul lui Mendeleev.     
            Ambele metode ştiinţifice, atât cea daco-românească_cât şi cea daco-rusească au fost descrise de cercetători ca fiind de tip holografic, însă cu matricea informaţională situată în multivers, iar nu în daco-univers, aşa cum se credea iniţial. Ceea ce diferenţiază însă metoda originală daco-românească faţă de metoda daco-rusească este faptul că în subliminal, daco-căciula din blană de oaie recunoaşte matricea informaţională instantaneu, descărcarea ei făcându-se complet şi cu 200% mai rapid în varianta descoperită de daco-români, faţă de metodele tradiţionale de învăţare scrisă sau orală, bazate doar pe atenţie şi memorizare, cazuri în care daco-căciula reţinea doar 60% din informaţie.

            - Uauuuu...!!! a exclamat la unison auditoriul, printre ovaţiile şi ropotele de aplauze.    
            - De necrezut! Ai zice că este aceeaşi metodă dar cu rezultate diferite!     
            - Muicăăăă, ce tari suntem...!           
            - Da’ căciula unde e acum? a întrebat curios Firfirică.        
            - E la mine. Uite-o aici, a răspuns eminentul Nea Polea Scornicescu, punându-şi pe cap căciula, care s-a dovedit a fi o bonetă daco-frigiană din blană de oaie...         
            - Stimate domnule Academician Prof. Dr. Nea Polea Scornicescu, faceţi-ne vă rugăm o demonstraţie practică, a intervenit Generalele cel străin. 
            - Sarmisegetuza! a strigat mândru, Nea Polea.        
            - Moamăăăăă... Mai ziceţi, mai ziceţi!         
            - Kogaionon, Zamolxe, Burebista, Deceneu, Iisus Cristos...!          
            - Extraordinar! Ziceţi mai departe!  
            - Brânză, mazăre, barză, maioneză, căcărează... Mă scuzaţi, a zis el, răsucind discret căciula, cred că am pus-o invers, cu moţul în spate, în loc să-l pun în faţă. A-şaaaa... mânz, brazdă, piz... Tot nu-i bine! Se pare că a atins-o un daco-rus... Trebuie s-o purific, s-o mai frigienizez puţin şi să vă vorbesc sub acoperire, a mai zis el depărtându-se brusc de la pupitru şi, trântind cu năduf căciula de podea, a-nceput s-o ghimbuţească şi s-o piseze ca un apucat, cu călcâiul.    
            După ce s-a mai răcorit oleacă, Nea Polea a luat căciuliţa daco-frigiană de jos, a întors-o pe dos, a îndesat-o bine pe cap până la jumătatea nasului, a umflat pieptul şi, cu ochii acoperiţi şi cu un aer marţial a strigat din toţi bojocii, de a cutremurat asistenţa:    
            - N e o z a m o l x i a n i s m...!         
            - Bravooooo...!!! Bravo Nea Polică, asta a fost mai cea mai tare... mai tare ca lecţia de isterie a lu tălică! Mai tare chiar şi ca_cucuiul cotcodacic făcut de daci în Cosmos, de 99,99% puritate fier!, l-a  felicitat călduros Generalele cel străin ridicându-se în picioare şistrângându-i mâna tovărăşeşte.      
            - Mai tare chiar şi decât votca de-o băurăm la intrare! a găsit de cuviinţă să opineze şi primarele.  
            - Felicitări, felicitări! Este o adevărată sărbătoare, a strigat Aiubiroaia, aplaudând frenetic. Să treci pe la mine să te cinstesc cum se cuvine!  
            - Rezonez cu ideile dumneavoastră! Aşa e, cum spui mata, nea Polea! La dracu, eşti un înger, nu s-a putut abţine şi emeritul angelolog, Profesorul Dr. Doc. Dorin Vertu.      
            - Oh, nea Poleo m-ai topit! Ah vibrez... Am un bufeu de iubire... Simt că plutesc... Tulai Doamne sunt udă toată... Ioooi...! a ţâpurit nevasta primarelui, pe care toată lumea o credea mută.  
            - Trăiască Dacia Preistorică modernă şi Noi Dacii! Noi nu suntem urmaşii Romei! Iată dovada peremptoriu de irefutabilă că nu suntem vai de capul şi de zilele noastre, a zis ritos Daco-Academicianul Prof. Dr. Nea Polea Scornicescu şi a scos din buzunar un dac din plastilină.    
    
            Nea Polea a trântit cu un aer triumfător dacul pe pupitru şi, fără să bage de seamă că dacul lui, la impactul cu pupitrul s-a turtit binişor, a declamat cu aplomb:           
            - Acesta-i dacul meu!
            - Îţi dau un pol pe el...! a exclamat entuziasmat Ptruptrucea.          
            - Mă piş pe polul tău! i-a răspuns iritat reputatul medicul daco-neistoric sub acoperire.       
            - Şi eu pe dacul tău! i-a râs în nas Ptruptrucea.        
            - Băăăăă... te-arunc în suliţi, băga-te-aş în peştera lu' Zamolxe! s-a enervat de-a binelea Nea Polea, dând cu pumnul în pupitru şi constatând apoi oripilat, că dacul i se lipise de mână şi că nu mai semăna deloc a dac.
   
            Nea Polea a-ncercat să-l modeleze din nou, dar oricum făcea şi oricât se străduia, tot un roman cu cap de cuman îi ieşea. S-a enervat atât de tare, încât la un moment dat l-a făcut cocoloş şi l-a înghiţit. A rămas încremenit, cu ochii cât cepele, lăcrimând, privind către nicăieri, înghiţind în sec, cu ditamai cocoloşul în gât şi respirând anevoie...  
        
            - P-ăsta nu l-a exorcizat nimeni pân-acu? s-a scăpat popa Ţăndărică. E muncit rău...            
            - Dar’ar dracii-n capu’ tău popo! Voi sunteţi urmaşii Romei...!? Ptiuuu... a zis el şi toată lumea a văzut cocoloşul de plastilină cum ţâşneşte direct către Popa Ţăndărică. Nişte răi şi nişte fameni. I-e ruşine omenirii să vă zică vouă... ceva de la obraz...!!! Da’ vă zic io acum. Huideooo...!!! s-a stropşit la el Nea Polea, cu ochii săriţi din orbite.         
            - Dragi mei... nu vă mai inflamaţi atât, a zâmbit condescendent şi împăciuitor Generalele cel străin. Păstraţi, rogu-vă, limitele bunei cuviinţe! Mă bucur să descopăr la voi sentimente de plastilină dacopatriotarde, dar să încercăm totuşi să rămânem echilibraţi, a continuat el încercând să calmeze spiritele. Diferenţa dintre rezonant şi rezonabil nu este de trei litere, ci de trei ani lumină. 

Sursă foto: necunoscută

Toate drepturile asupra textului aparţin autorului©