ILUMINAREA

ILUMINAREA NU NE ADUCE NICI INDEPENDENTA SI NICI BICIUL.
Am auzit in visul din dupa-amiaza aceasta.

Cristiana Antonovici-http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/ careia ii multumesc, imi spune ca:

Dupa parerea mea, asa si este, contrar celor care se vehiculeaza azi prin presa, site uri etc.
Prea putine voci se aud graind adevaruri si este destul de dureros ... dar te obisnuiesti repede..
In primul rand, iluminarea nu este o revarsare a unui ocean peste un cap cat 4 pumni unul langa altul. Daca ar fi asa, nici un iluminat nu ar trai decat o fractiune de secunda cu asa ceva in el.
Iluminarea nu este clarviziune pur si simplu. Clarviziunea fara cercetare si intelegere nu face altceva decat sa speculeze neputintele si durerile lumii. SA OFERE INDEPENDENTA PRIN INDIFERENTA SI PUTERE PRIN BICI. Cei care se numesc pe sine Iluminati au aflat niste adevaruri privind societatea: de unde vin cele lumesti, faptul ca Dumnezeu nu se amesteca direct in lume, ci ne lasa sa actionam dupa cum dorim; au aflat despre activitatea mentala, cum se poate stoarce inca un pic de cunoastere si manipulare desi vremurile nu sunt prielnice pentru asta...dar ceva-ceva se poate face totusi; au studiat adevarate valori ale miturilor legendelor si basmelor de pretutindeni, adevarurile astfel preluate si vehiculate de religii.
Ei stiu ca religia este o forma de conducere instalata de-asupra conducerilor politice, in timp ce ele sunt organizari suprastatale cu care chiar conducerile laice au invatat in timp sa-si impleteasca interesele, in timp. Speculeaza impreuna ce se poate face cu mintea pentru a conduce totul, studiaza fiecare schimbare din opiniile lumii, din incredintarile ei, din puterile si neputintele ei, pentru a se insinua pe "octavele " lumii: Ouspensky arata foarte frumos cum se intra pe semitonuri astfel incat totul sa para o intregire, o regasire - departe de adevarata reintregire a armoniilor optime vietii si evolutiei spirituale.
Iluminarea nu te scoate din dependente, dar te ajuta sa le intelegi. Si sa muncesti cu incredere pentru a depasi tot ceea ce mostenesti de la parinti si societate. Sa ti invingi depresiile, tristetile, dorintele exacerbate, lipsurile si durerile sufletesti mai vechi.
SI MAI ALES SA I POTI AJUTA SI PE ALTII.
Te face dependent de adevar, dar te ajuta sa il decelezi din oceanele din jur, de sub tine si de de-asupra ta. Si sa ajuti si pe altii sa il stie.
Nu te ajuta sa schimbi incredintari: pe ale tale - da. pe ale altora - NU! Pentru ca schimbarea incredintarilor trebuie sa si-o faca fiecare om in parte. Tu poti cel mult sa intaresti pe cei care sunt foarte aproape de acelasi moment ca si acela pe care il traiesti tu.
Si acesta este un mare bob de durere. Pana te obisnuiesti si accepti, poti trece chiar prin deceptii. Mai ales cand e vorba de cei dragi, care se pot lesne lepada de tine...
Dar te acomodezi cu toate - pentru ca exista BUNATATEA CELOR CARE SE UITA LA TINE CU INCREDERE. NU VOR FI MULTI... DAR SI NUMAI UNUL CONTEAZA... CAND SUNT 2... E UN COLT DE RAI... CAND SUNT 3... ESTE ZBOR IN NECUPRINS!!!
Dar sunt buni ... FOARTE BUNI si ceilalti, caci te tin cu picioarele pe Pamant si cu capul pe umeri!!! Stii cum spun eu... un pumn in spate si unul in faţă te tin mereu in echilibru!!!
Iluminarea este o mare neintelegere azi in lume.
Este o intelegere atunci cand ai nevoie, nu e marea cu sarea, este cana aceea din care bei atunci cand e nevoie. Ai nevoi, te duci si vezi. Intrebi Stâlpii universului, si daca vorbesti cu ei nu este nici o problema de facut valuri. Vorbesti cu entităţile cunoscatoare asa cum vorbesc eu cu tine. Nu este altceva decat conlucrare. Cine se da mare - nu face bine, nici siesi - nici altora.
Iluminarea te face sa valorizezi oamenii, sa admiri Creatia, sa crezi de unde vii si incotro te indrepti. Te face sa intelegi intreaga fire, sa iubesti totul, sa nu ti fie frica de prea multe lucruri. Frica ramane si e bine. Este imbold si este supravietuire. Cine nu intelege ca are astfel LEGEA ECHILIBRULUI IN MANA... pierde mult. Poate chiar si viata.
Iluminarea nu de salveaza de la munca, de la foame, de la sete, de la grija zilei de maine. Iti cere. Nu iti da sanatate, decat daca esti sanatos din fire, dar te ajuta sa te imprietenesti cu ceea ce ai si sa nu te mai supere prea tare. Daca omul mosteneste o boala grava, nu e... karma.. este ca trebuie sa arate ca accepta sacrificiul pentru a arata ca el poate fi dus. Iisus a fost intrebat de ce nu se salveaza - el care a salvat pe altii... Atunci cine i-ar mai fi facut lucrarea?? In nici un caz cel ce a pus intrebarea. El insa a facut lucrarea si pentru acela... Multe de spus...

Biciul... Ea nu iti da putere lumeasca, nu iti da putere sa invarti lumea dupa cum o fac altii. Cand ajungi acolo, nu mai ai nevoie de puterea lor. Nu esti BICI si nici nu-l mai suporti. Dar daca nu-l suporti, asta nu inseamna ca il si rupi. Il lasi sa treaca pe langa tine, ca si vantul. Nu i te mai opui. Si el nici nu o sa te mai vada. Poti vorbi despre el, poti sa mergi cu el... dar el nu te va vedea si nu te va mai asupri. Nu are putere asupra ta. Nu mai intra in interiorul tau.
Nu si daca este lucrarea sa te bagi chiar sub puterea biciului. Si sub bici se face lucrare. Dar daca biciul se pune in mana ta, tu il pui frumos deoparte. Ii zambesti trist si iti accepti soarta, daca esti legat. Si in acceptare este lucrare.
Nu asta e puterea, sa il rupi. Puterea este aceea de a accepta si de a lasa pe altul sa rupa. Intelegi ca lumea e facuta cu un scop asa cum este ea. Ca altii se biciuiesc, si este treaba lor.
Treaba ta este intelegerea si, pentru cei ce vor sa te asculte - vorba. Chiar si numai gandul. Sau orice mijloc de comunicare. Sau numai o munca, un zambet, o privire. O blandete si un cantec. Sa oferi un codru de paine si o cana cu apa. Sa intelegi ca poti ţipa cand e cazul, ca poti bate cu pumnul in masa, dar nu si sa duci totul mai mult decat atat. Sa ierti si sa accepti sa fii iertat. Sa ajuti si sa accepti sa fii ajutat.
Sa nu te retragi, decat daca un moş ţi-o cere. Azi numai cei care cauta calea iluminarii se retrag. Cei care au gasit-o stiu ca locul lor este in lume. Numai marii lucratori de neam se retrag cu adevarat din lume. Iar munca lor nu este cantec, chiar daca trupul lor canta arcus pe taina lumii...
Ceilalti sunt retrasi, dar sunt in mijlocul lumii... ii vezi la semafoare, la cozi, urcand un munte sau plivind o gradina.
Mereu in lume, pana la ultima lor suflare...............

MERITOCRATITA

Acesta este comentariul meu, putin cosmetizat la postarea lui Oreste: http://codulluioreste.blogspot.com/2009/05/normal-0-microsoftinternetexplorer4_2165.html#comments
Cititi-i articolul! Merita.
Eu zic sa conspiram impotriva conspiratorilor. Pana cand sa-i mai toleram?
Sa-i distrugem cu armele lor, sa-i boicotam! Sa nu mai mergem ca robotii la serviciu, sa nu mai cumparam produse cu cod de bare, sa ne retragem banii de la banci, ma rog cei care au asa ceva, ca sa iesim de sub imperiul tiraniei banilor, sa facem troc, sa ne distrugem toate televizoarele, aparatele de radio, calculatoarele, sa aruncam telefoanele mobile la canal, sa nu mai cumparam ziare si reviste! Sa mancam de pe jos ca sa ne creasca imunitatea! Numai asa ii putem opri sa ne mai controleze creierele. Sa-i distrugem cu discernamantul spiritual pe care nu-l avem si sa nu-i iertam! Ar fi o slabiciune. Mama lor de reptilieni!.... Sa le gasim cuibarele cu oua!
O vointa politica spiritualista unitara, o organizatie noua, cu lideri spirituali care sa nu se lase corupti de putere si de bani, care sa se opuna actualei puteri mondiale si romanesti, iata ce ne trebuie acum. Sa renuntam la matematica si estetica si sa introducem in programa scolara materia "sa invatam sa conspiram si desconspiram elevat". Sa preluam noi romanii puterea mondiala spirituala pentru ca ni se cuvine. Meritocratia? Apoi numa' noi o meritam. Daca nu noi, cine? Stiu un loc bun, la Boldesti-Scaeni, unde se poate incepe Utopia.
Atentie insa! Trebuie procedat repede. Numai maine nu-i poimaine! 2012 bate la usa iar Mesia cel romanesc nascut, nu facut, care nu doreste inca sa se arate, va eclata! Sper ca nu in 2014 dupa principiul: "da-mi Doamne mintea romanului cea de pe urma!"

Lasand gluma la o parte, pe care am facut-o doar ca sa arat ca schimbarea ordinii sociale si politice ar fi buna dar ca ne lipsesc elitele, vointa si mijloacele, chestiunea ridicata de Oreste, de altfel un excelent formator de opinie pe zona spiritualistilor, este foarte serioasa si chiar ar reprezenta o solutie pentru umanitate. Mie mi se pare ca ar fi SOLUTIA. Da, stimati telespectatori, dar trebuie sa vrea si mireasa.... Iar mireasa este blonda...Ne apropiem de pragul critic al manipularii si o schimbare majora se impune. Dintr-o masa care critica trebuie sa devenim masa critica. Din pacate rupturile fractalice, fie ele si sociale pot fi intuite dar nu pot fi controlate. Poate 2012 sa fie anul care sa aduca cataclismul social care sa stinga tensiunile si sa restructureze societatea umana ? Poate ca da, poate ca ba. Vom trai si vom vedea.

Fiti va rog rabdatori si cititi si aceasta parascovenie de proorocire zamislita in capul domnului Cristian Ganescu, din cartea "Marele Mister". Am copiat-o din comentariul unui spiritualist comentator-adulator al lui Oreste. Este emblematica pentru unii spiritualisti indigeni care cumpara mistere. Banii nu trebuie sa stea la fraieri. Textul va rog:

„ In toata istoria Romanilor, ceea ce astazi poarta numele de "fiinta nationala" a fost si este mentinuta prin Puterea si Taria Printului Poporului. Ea se manifesta in lumea materiala prin intermediul coloanelor sale umane, Romanii neaosi. In momentul in care unul dintre Romanii neaosi se intoarce la stramosii din ceruri, altul ii ia locul intr-o continuitate neintrerupta…. prin puterea Spiritului Poporului si a unor oameni-coloane care traiesc necunoscuti la umbra celor care, temporar, cuceresc puterea politica sau economica si se falesc cu ea. Este, intr-adevar, vorba despre o alchimie aurica de mare amploare, care se desfasoara neintrerupt. „Destul de curand, dupa cum se spune in lumea eterica, in cadrul Poporului Roman se va afirma o personalitate extrem de puternica, un Conducator spiritual, un Roman neaos - despre care se spune ca s-a si nascut in lumea materiala - care va purta coronita stapanirii spirituale, pe care, de la Decebal incoace au mai purtat-o doar doi conducatori (dupa cate se pare, cei doi Conducatori au trait inaintea anului 1300). Aceasta personalitate importanta a Poporului Roman, denumita metaforic Cel ales, s-a nascut deja in trup material; matur fiind, se va manifesta ca o personalitate puternica, ca un conducator spiritual, iar nu politic. Cel ales va avea o statura medie, usor uscativa, iar la un anumit moment dat al vietii va suferi un accident si va capata o usoara anomalie fizica”

100% PANTOCRATOR - mintea si sorcova 4

Hai sa vedem ce se intampla cu depozitul psihic! Functioneaza ideea? In modelul Jung se pare ca functioneaza. Cine insa ne poate contrazice daca afirmam ca in "laboratorul" inconstientului individual si/sau colectiv se intampla transferul, si ma hazardez, chiar procesarea unor informatii fara legatura cu psihicul omului? Sa luam bunaoara informatile pe care le preluam de la mediul mineral si cel mai la'ndemana imi apare schimbul de informatii cu apa, sau presentimentele legate de iminenta unei catastrofe naturale, gen cutremur sau eruptie vulcanica, sau informatile transmise de plante sau animale. Marele Mut nu are prin urmare acces doar la o magazie psihica, ci acceseaza direct banca universala de informatii, cu care indeobste face schimburi de informatii. De unde stiu de aceste schimburi? De la modelul Jung, din existenta depozitului de informatii pe care l-am acceptat. Marele Mut sta in permanenta "de vorba" cu Pantocratorul. Acum eu fac referinta la aceste notiuni prezentandu-le ca pe niste entitati distincte. Cred insa, asa cum zice evreul, ca exista o legaturica in toate si ca, operand numai cu parti am toate sansele sa scap din vedere intregul, deoarece este limpede ca Marele Mut individual este parte a Marelui Mut colectiv, care si el, la randul lui este parte a Marelui Mut universal. Iata ce ma indreptateste sa afirm ca Marele Mut este insusi Pantocratorul. Aceasta afirmatie poate da la randul ei, perfecta dreptate budistilor sa considere mintea parte a trupului dar in acelasi timp si separata de el.
Vechea paradigma care zice ca utilizam doar 10% din capacitatea creierului poate fi infirmata de activitatea psihica desfasurata dupa legi proprii si ocultata de catre Marele Mut, in zona celor 90% disponibili. Acum desigur, ar fi hilar sa ma pronunt cum ca am functiona 100% cu motoarele turate la maximum, pentru ca nici un organ nu este capabil sa functioneze tot timpul in acest regim, dar oricum, nici cu 10 %, nu poate fi plauzibil, nu? Si atunci omul devine ceea el insusi ajunge sa creada despre sine si despre rolul sau in societate ca este dar, in acelasi timp insa, fara stirea sa, el reprezinta un element al unui joc de o intindere pe care nu si-o poate imagina, joc care este jucat independent de vointa sa, pe ai caror jucatori si reguli nu ii poate cunoaste si pe a carui realitate nu o poate cuprinde si investiga cu instrumentarul oferit de constientul sau. In jocul acesta omul nu poate decide nimic. Exista totusi oameni care au facut saltul dincolo. Sa luam de pilda iluminatii prin revelatii-( iar nu Iluminatii, n.a.), imi veti putea spune. Da, este adevarat dar nu ma pot pronunta nici macar asupra iluminatilor sau a maestrilor inaltati care au reusit sa-si depaseasca in mod constient conditionarea de capcanele mentalului si sa faca saltul, sa transceanda "realitatea" cotidiana. Ce am putea astepta de la ei? O descriere in cuvinte a unei realitati care am vazut ca opereaza diferit fata de cea pe care o traim constient si care nu se lasa descrisa in cuvinte? Iluminarea asa cum s-a produs pana acum este o cale grea, un proces personal al fiecaruia dintre ei. Ar putea exista si o cale usoara? Sigur ca da, ne-ar raspunde spiritualistii. Avem o speranta confortabila care nu ar presupune un efort prea mare.... Noua paradigma referitoare la anul 2012 ne promite o iluminare colectiva, la data fixa, in grupuri si grupuscule autoselectate!

IN LOC DE CONCLUZII
Si-atunci cine sunt eu in contextul mintii mele?
Imi place sau nu, eu sunt intr-o apreciere arbitrara, doar un biet procent din mintea mea. Privita in acest context, persoana mea are doar cu rol de detinatoare sau de purtatoare a pretioasei materii cenusii, data mie in pastrare pe timp determinat -timpul vietii mele, de catre El, Marele Mut Universal care are grija de noi si ne "vorbeste" si cand suntem treji, dar mai cu seama cand visam, in tot timpul vietii noastre. Caci "cine are urechi de auzit, sa auda!" Si-atunci cine sunt eu? Sunt un simplu neuron, cel autobotezat cu numele de Marele Mut Individual, unul din cele sase miliarde de neuroni umani ai creierului Marelui Mut Colectiv de pe Terra, el insusi la randul lui, un biet neuron din creierul Marelui Mut Universal.
Si-atunci cine sunt Eu? Daca este sa tin seama de cele argumentate aici, pot sa afirm fara sa-mi fie teama ca gresesc, ca atat la scara terestra cat si universala, raspunsul este doar unul singur:
Eu sunt Nimeni.

Axiomatic, suntem facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu exista in noi, de ce trebuie doar sa ne amintim mereu ca El este acolo? De ce nu putem sa-L traim mental secunda de secunda, fara sa mai fim nevoiti sa ne amintim ca El ne locuieste? Nu gresesc daca afirm ca Dumnezeu locuieste fiecare celula a corpului pe care mi l-a dat in grija. De ce ma doare cand ma imbolnavesc sau cand ma lovesc? Pai odata cu durerea, El lasa sa se manifeste legea universala a antientropiei si pare ca imi spune: "fii atent, omule, ai grija de corpul tau, purtator al Meu!", atragandu-mi in acest fel atentia ca sunt pe cale sa-I distrug lucrarea. Caci tocmai din motivul ca sa nu-I distrug lucrarea, mi-a dat un Ego si odata cu el posibilitatea ca mintea "mea" sa se agate de ceva, sa configureze un sens al vietii, o justificare personala a ramanerii in viata in parametrii optimi de functionare, lasandu-mi liberul arbitru si posibilitatea sa ma bat dupa cum ma taie capul cu legea universala a entropiei -pe care unii o numesc Satan, entropie la care ma supune permanent realitatea mea, interioara sau exterioara. Si-atunci ma intreb iarasi: are egoul un scop in sine sau este mult mai putin important decat pare sa fie? Intr-o lume a iluziilor in care activeaza egoul meu, ca produs al mentalului meu constient, raspunsul ar putea fi :
"da, desi eu sunt nimeni, se pare ca am un rol". Toate bune si frumoase, insa din nefericire egoului meu i se pare ca are un alt rol. Si tocmai de aceea exista! Ca sa i se para. Si de aceea este mai tot timpul exacerbat. Pentru ca i se pare.

Iata-ma ajuns aproape de capatul paradigmei mele personale. Teorie, sau prezumtie sau ipoteza, cum va place sa o numiti, ea va ramane in continuare o paradigma. Fireste, am incercat sa dau un raspuns intrebarilor cu care am pornit la inceput. Si asa cum am anuntat, am folosit un model simplificat. Chiar foarte simplificat. Am evitat sa detaliez anumite aspecte care, ele insele ar fi necesitat explicatii suplimentare. Nu am facut nici un moment referire la teoria cuantelor care ar fi explicat mai lesne unele chestiuni, ar fi nuantat expunerea dar ar fi putut destructura orice incercare de esafodaj. Nu am prezentat lucrurile prin prisma pulsiunilor sexuale, caci m-ar fi admonestat credinciosii, dar nici prin prisma religioasa pentru ca m-ar fi blamat ateii si atunci nu am ezitat sa-i dau Cezarului ce este al Cezarului si lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, pe motiv ca si Cezarul, biata fiinta omeneasca, tot al lui Dumnezeu este. Nu am atacat problema prin prisma inconsistentei materiale a universului, caci mama Doamne ce ar fi iesit! Dar nu este exclus sa incerc o noua abordare.

Ce cred eu deocamdata despre aceste lucruri?
Cred ca mintea si trupul sunt una dar si ca mintea se poate dezlega de trup, ca mintea si universul nu sunt despartite, ca universul are sens si ca adevaratul scop pentru care ne aflam aici sunt cele nouazeci de procente ale zestrei noastre mentale "nefolosite" dar mai ales ca nemasurabilul, impalpabilul si nevazutul nu sunt intotdeauana produse ale imaginatiei. Nu stiu daca ficatul meu relationeaza cu alt ficat dar stiu ca fiinta mea este practic legata mai indeaproape de cei care imi sunt dragi si parca mai mult in plan teoretic, de toate celelalte fiinte sau entitati din univers.

MARELE MUT- mintea si sorcova 3

Raspunsul la intrebarile de mai sus ar trebui sa le gasim urmarind activitatea mentala inconstienta, careia din pornire ii putem identifica doua directii mari:

1 / Functia de reglare a activitatii metabolice a organismului uman, de aparare, de curatare de tensiuni psihice, hormonala, de armonizare a functiilor vitale, de aducere in plan constient a senzatiilor de foame, somn, frig, sex, sete, intr-un cuvant de mentinere a motoarelor omului in stare buna de functionare.
Trecerea informatiilor de la un blocul psihic inconstient la blocul psihic constient se realizeaza se realizeaza prin intermediul subconstientului. Legile, mecanismele si limbajul folosite in comunicare sunt proprii si specifice doar inconstientului, subconstientul avand rol de traducator iar constientul de receptor. Inconstientul comanda iar constientul executa cu credinta ferma ca el este conducatorul jocului. In plan constient se iau deciziile de cat, cum, cand si unde trebuie satisfacute nevoile. Cele doua blocuri psihice, interdependente, sunt ca ziua cu noaptea, cu reguli si mod de actiune proprii, ele putand sa se intuiasca si chiar sa se atinga numai in zorisau in amurg, la granita subconstientului. Bunaoara eu nu as putea sa le comand rinichilor mei sa-si faca treaba si nici vaselor sangvine sa se curete singure, etc, ... Altcineva, dinauntrul meu se ocupa sa repare dezastrele produse de "autonomia" constientului, acel altcineva fiind de fapt tot eu, partea mea pe care nu o cunosc dar care are grija de mine in lipsa atentiei ele. Daca constientul ar trebui sa faca fata simultan realitatii interioare si exterioare atunci cu siguranta ca ar face doua lucruri prost. Tinand seama ca functia de reglare a organismului se face dupa un tipar gata croit, organismul "stiind" inca de la nastere ce are de facut, presupun ca aceasta functie este indeplinita fara un efort prea mare de catre inconstient, el fiind setat si pus apriori pe pilot automat.

2 / Functia de comunicare. Cum? o sa ma intrebati. Marele Mut vorbeste? Cu cine vorbeste? Pai, hai sa vedem! Cu riscul de a trece dintr-un paradox in altul, voi incerca sa utilizez instrumentele de limbaj specifice constientului pentru a intelege cate ceva din mecanismele inconstientului, avand in permanenta scrupulele si semicertitudinea ca as putea gresi sau si mai rau, ca nu m-as putea face inteles. Iar daca la instrumentarul propus am sa va marturisesc ca voi adauga si intuitia, aceasta fiind ca si cum cineva ar dori sa sape o groapa cu o cazma ideala intr-un cub desenat pe hartie, atunci ideea pe care incerc s-o dezvolt nu va putea sa treaca pragul statutului de ipoteza. Nu de ridicol imi este teama pentru ca sunt doar un biet empirist si nu om de stiinta, ci de probabilitatea de a nu explica cum se cade si de a nu ma putea face inteles.
Ca sa intelegem aceasta functie trebuie sa facem apel, asa cum v-am prevenit, la categoria de inconstient colectiv avansata de C.G. Jung. Pe scurt, in viziunea lui, lucrurile ar arata cam asa: ,,Inconstientul colectiv este zona din inconstient alcătuită din ansamblul instinctelor si a tot ce are legătură cu acestea, " imaginile primordiale " pe care Jung le numeste arhetipuri. Acesta este comun pentru întreaga colectivitate umană, în timp ce inconstientul personal este produsul experientelor personale. Cu alte cuvinte, inconstientul colectiv este expresia psihismului obiectiv, în opozitie cu inconstientul personal care exprimă psihismul subiectiv.
Să stăruim putin asupra acestui termen, devenit instrument de bază în studierea psihologiei umane, la ora actuală - inconstientul colectiv. El s-a format de-a lungul a milioane de ani de existentă si evolutie umană, în urma experientei ancestrale a acesteia, având rădăcinile în evenimentele preistoriei umanitătii si manifestându-se sub forma unui imens " depozit psihic ", la care fiecare mileniu a adăugat noi straturi. Este ca o imagine care cuprinde întreaga trăire psihică a umanitătii, de la origini până în prezent. Experientele reluate, repetate, din timpurile cele mai îndepărtate ale aventurii umane pe acest Pământ, s-au constituit într-o dimensiune suprapersonală, îmbrăcând un caracter de universalitate, dând astfel nastere unor " modele" , de tipul eroilor si zeilor mitologici, care sunt, de altfel, o proiectie arhetipală. Este evident, deci, că la nivelul inconstientului colectiv, mitologia se confundă cu psihologia." sursa: http://valmars.fateback.com/jung.htm

Fara sa am pretentia ca l-am citit pe Jung si recunosc ca am citit despre Jung, sunt de acord cu existenta depozitului psihic dar doresc urmand o cale intuitiva si alta deductiva sa vad si ce ar putea fi dincolo de acest depozit. Este limpede ca in functie de momentul in care informatii din inconstient ajung si se descarca si-apoi se decodifica in constient, in starea de veghe sau de somn, dar mai ales in starea de relaxare, putem considera inconstientul personal ca o poarta deschisa catre celelalte inconstiente individuale. In acest sens, oarece experiente imediate, detectabile si relativ usor de transpus in limbaj constient am incercat presupun, fiecare dintre noi si atunci imi ramane doar sa punctez:
-ganduri si fraze rostite intr-un context dar care la o analiza mai atenta constatam ca nu ne apartin,
-simultaneitatea rostirii aceluiasi cuvant intre doua persoane apropiate,
-presentimentele si premonitiile care apar ca urmare a unui vis sau reverie sau care se produc deodata in mijlocul unei activitati si care ulterior se adeveresc,
-fenomenele psihice de "deja vu", "deja connu" si "deja vecu" foarte atent analizate de Henri Bergson,
-fenomenele telepatice spontane, e drept mai rare,
-simultaneitatea unor descoperiri in fizica, chimie, matematica, vezi legile Kant-Laplace sau Boyle-Mariotte.

Bine, bine, veti zice, este foarte frumos cu ceea ce se poate vedea! Dar ce ne facem cu fenomenele psihice din inconstientul personal, sau cu cele care apar in cadrul relationarii inconstientului personal cu inconstiente individuale sau -si aici ma bazez pe intuitie ca sa pot afirma, a relationarii inconstientului colectiv cu universul? Pe ce ma bazez ca sa pot avansa astfel de intrebari? Simplu, iata pe ce:
Daca privim realitatea nu ca pe o lume materiala, palpabila asa cum am pornit de la inceput in intelegerea mintii, ci schimband cu totul premisa si incercam sa privim realitatea ca pe o lume energetica, vibratorie, asa cum se prezinta ea de fapt, ca o imensa tesatura de unde purtatoare de informatii, atunci mintea se va comporta dual. Constientul pe de o parte, pentru ca este tributar perceptiei imperfecte prin simturi, va avea impresia ca opereaza intr-o lume materiala, in timp ce pe de alta parte, inconstientul va opera intr-o lume vibrationala, care o include si pe cea materiala perceputa de constient. De aceea inconstientul este mai "destept" decat constientul si de aceea informatiile se transmit prin subconstient intr-o maniera mai degraba univoca, decat biunivoca. Acum deabia isi fac efectul exercitiile de imaginatie pe care vi le-am propus la inceputul studiului cele cu icebergul, copacul si copilul! Iata rezultatul: aceasi minte operand in doua realitati constitutiv diferite! Si mai este o chestiune importanta de lamurit. Comunicarea intre cele doua lumi nu se face prin cuvinte. Numai constientul opereaza cu cuvinte. Gandul, ca energie vibrationala poate lua si se poate transpune in diverse forme de exprimare. Un gand, o idee sau mai multe pot fi transpuse in cuvinte dar la fel de bine pe o partitura, prin note muzicale, sau prin linie si culoare, sau prin forma, sau prin cifre, numere, ecuatii, etc... Noi nu gandim in cuvinte, ci traducem automat in cuvinte ceea ce gandim pentru a ne face intelesi, pentru a comunica. In visele noastre inconstientul ne trimite mesaje prin imagini, simboluri, sunete, senzatii si sentimente extrem de puternice si de vii. De aceea Marele Mut nu foloseste cuvinte deoarece la scara lui de operare-si vom vedea in curand ca este vorba de univers, informatia se transmite cu ajutorul altui suport. Unda. Sau poate cuanta...asta ramane de vazut. Sigur ca oamenii si-au perfectionat comunicarea constienta, vorbirea si scrisul, au inventat cuvinte sintetice care pot exprima idei, au inventat limbaje, au diversificat canalele de comunicare de la scrisul pe cioburi de ceramica pana la internet, de la tobe si tulnic la telefon mobil, de la solie la televizor si satelit, dar inca se straduiesc unul in fata celuilalt sa se faca intelesi si tot nu pot acoperi o comunicare perfecta. Nici o mie de cuvinte nu valoreaza cat o revelatie.!
Va urma...

EGO SUM -mintea si sorcova 2

Ce am incercat pana acum a fost doar sa cuprind prin explicatii realitatea cu mintea , cu ratiunea, cu partea de constient a mentalului meu. Altfel, va faceam un desen sau va scriam o poezie sau v-as fi compus si cantat un cantec. Activitatea psihica insa, trece zilnic prin trei stari, caracterizate de undele cerebrale alfa, beta, gama si delta combinate in diverse proportii. Starile, dupa cum stiti ar fi:
-de veghe sau de trezie-corelata cu activitatea mentala constienta,
-de relaxare - de trecere dintre starea de veghe si cea de somn,
-de somn.- corelata cu activitatea mentala inconstienta,
Dintre toate aceste stari, starea de relaxare este cea mai scurta si mai fulguranta, relationata de obicei manifestarii activitatilor extrasenzoriale. Importanta in demersul acesta ramane totusi activitatea mentala inconstienta pe care eu o presupun mult mai intensa decat ar parea la o prima abordare. De ce spun ca o presupun? Pentru ca daca admitem impartirea schematica data de Sigmund Freud activitatii psihice si nu intr-o abordare sexualista, cum a conceput-o el, ci generica, atunci avem cele trei categorii: constient, subconstient si inconstient. Nu iau acum in discutie supraconstientul dar voi avea in vedere notiunea de inconstient colectiv a lui Carl Gustav Jung, intr-o acceptiune mai extinsa.
- Constientul, varful icebergului, caruia ii stim comportamentul pentru ca toata intelegerea realitatii palpabile si impalpabile se datoreaza procesarii cuvintelor, notiunilor, ideilor si care ne leaga de lume prin mecanisme logice.Este starea eului constient in care ne regasim ca personalitate si reusim sa ne raportam la lume si la univers.
- Subconstientul, ca teritoriu tampon intre constient si inconstient, teatrul de operatie unde se intalnesc activitatile a doua lumi simultane si paralele si singurul loc in care isi dau mana constientul si inconstientul. Este locul in care mintea se incarca sau se descarca de tensiunile psihice acumulate de ea in timp.
- Inconstientul, Marele Mut, partea de activitate psihica individuala care este cea mai extinsa si mai intensa in raport cu celelalte doua. Neuronii umani desi sunt estimati la cca.100-200 de miliarde, fata de 100-200 de milioane cat poate avea un sobolan, reprezinta doar 10% din totalul celulelor nervoase , restul fiind celule gliale sau "asistente" ale neuronilor. Materia cenusie fata de materia alba din creier se gaseste intr-o portie de 40% respectiv 60%. Daca ar fi sa dam crezare teoriei cum ca utilizam pe parcursul vietii doar cateva procente (10%) din zestrea creierului nostru, la capacitate maxima, apoi acestea se refera la intreaga noastra activitate psihica desfasurata pe cele trei coordonate: constienta , subconstienta si inconstienta. Teoria celor zece procente emisa de catre unii cercetatori ramane la un prag paradigmatic, nefiind atestata si acceptata inca de toata lumea stiintifica. Putin importa insa daca s-a gresit in aproximare cu cateva procente. Raportul dintre util si aparent nefolositor este paradoxal de mare. Intrebarea fireasca care se naste este ce se intampla cu lestul? Este chiar atat de nefolositor? Este materia cenusie intr-o proportie atat de mare inerta si de prisos? De ce atata risipa de calitate pentru un organ atat de valoros, cum este creierul? Dumnezeu sau Natura sau Universul, ma rog, cum va simtiti confortati sa-i spuneti, nu da rateuri! Chiar si in manifestarea Lui duala de ordine si haos, putem sa descoperim un sens al haosului, ca pregatitor pentru o noua ordine. El nu aseaza impreuna elemente cu rost iar altele asa... just for fun! Nu imi vine sa cred ca organismul omului are elemente care isi gasesc rolul si functia in organism, iar altele cum ar fi apendicele sau zestrea neuronala excedentara sunt ratacite in corpul omului, asa cum isi mai uita uneori chirurgii bisturiul sau foarfeca dupa operatii. Nu avem un ficat supradimensionat, nu avem douazeci de ochi, din care sa folosim doar doi si logica uite asa ne impinge sa vedem de ce. Raspunsul ar trebui sa-l cautam in activitatea mentala inconstienta careia nu-i cunoastem nici instrumentarul, nici dimensiunile si nici scopurile.
Va urma.

MINTEA SI SORCOVA

Imi propun sa dau raspunsuri la doua intrebari:
Cine as putea fi eu, in contextul mintii mele?
Are ,,eul" un scop sau nu este atat de important pe cat ne inchipuim?

Mintea este un concept foarte complex care comporta abordari multiple, de aceea nu intentionez sa intru in detalii. Am sa incerc un model reductionist pentru a putea opera mai lesne. Hai sa-ncercam sa ne organizam putin cate putin caramizile, ca sa putem construi cu ele.
Dintr-u'nceput stim ca exista o activitate diurna - de veghe- si o activitate nocturna- de somn. Mai stim ca in activitatea treaza, de veghe, mintea se comporta dual. Pe de o parte ne tine ancorati in viata si in realitatea cotidiana pe care o proceseaza in permanenta, raspunzand la stimulii interni si mai ales externi, dar pe de alta parte are si o alta proprietate, mai speciala, aceea de a se urmari pe sine si de a tine controlul asupra sie insasi (mintea care se gandeste pe sine). In ceea ce priveste activitatea nocturna, in timpul somnului mintea se lasa scapata de sub propriul ei control si nu mai proceseaza decat o realitate interioara, de cele mai multe ori ilogica dar si incarcata de simboluri, ceva care pare ca vine din alta parte. Ea devine astfel regizorul ascuns, actorul mascat si totodata spectatorul emotionat la propriul spectacol pe care si-l (ni-l) ofera prin vise. Nu activitatea mintii in stare de constienta ma preocupa, m-am obisnuit cu mecanismele ei, ci cealalta parte a ei, cea nevazuta, necontrolabila si surprinzatoare care nu lasa loc la certitudini. Acea parte pe care o banuiesc a fi izvorul muzicii, al poeziei, al artei, al oniricului, al fenomenelor psihotronice, locul in care s-a cuibarit Dumnezeu. Stiu ca nu este la fel pentru toata lumea. Budismul tibetan a dezvoltat stiinta mintii care ne spune ca mintea noastra poate exista independent de corpul nostru si ca este conectata la o minte universala, spiritualistii si-au dezvoltat propriile teorii ciugulind de la budisti sau de aiurea, teorii care de care mai intortocheate si mai subtile care te aduc in pragul confuziei, medicina occidentala ii contrazice pe budisti dar casca ochii mari la ei, in timp ce pe spiritualisti ii ignora, samanii iti vara si-ti extrag spirite de unde nu te-astepti... Dintre toti acestia, cei care si-au dedicat vietile studiului mintii raman doar budistii si parca lor in special imi vine sa le dau crezare. Dar sa revenim, caci nu despre stiinta tibetana a mintii intentionez sa scriu, pentru ca despre aceasta exista carti. Imi propun doar ca prin niste simple exercitii de imaginatie sa incerc sa aflu cum m-as putea reprezenta si cine as putea fi eu, in contextul mintii mele.

ICEBERGUL
Daca ai incerca sa privesti intreaga minte ca pe un iceberg, atunci, in aer, la suprafata oceanului,  poti observa doar varful icebergului adica doar o mica parte a mintii, respectiv mintea diurna, constienta reprezentata de ego. Afirm acest lucru pentru ca, dupa cum si cat se stie, folosim in cadrul proceselor de gandire constienta, doar cateva procente, cca. 10-11%, dupa unii autori iar dupa altii, doar 5% din capacitatea de gandire si procesare. Dar mintea nu este doar partea care se vede. Ea este un tot unitar. Si-atunci daca ai curiozitatea sa te uiti sub apa, constati ca mintea, desi un tot unitar este practic scindata in doua, pe de o parte mintea care reprezinta eul nostru (10%) - varful ghetarului - si pe de alta parte altceva, incomensurabil mai mare si mai larg, care nu apartine mediului in care evolueza egoul, ci unui cu totul alt mediu.  Egoul nu este singur ci are un frate siamez mai mare de care nu se poate separa. 

 Pornind de-aici, de la imaginea ghetarului plutitor, va propun sa facem o mica miscare de imaginatie. Simpla. Intoarcem ghetarul cu susu-n jos si obtinem astfel imaginea mintii noastre cea de toate zilele, care priveste fascinata intr-o realitate spectaculoasa dar din pacate finita, realitatea cea de toate zilele, recte oceanul, caruia se straduieste sa-i patrunda abisurile si intelesurile, in timp ce cealalta parte, cea mare, se deschide catre cu totul alt mediu, incomparabil mai vast, catre Univers. Intelegem de aici ca fiecare parte a mintii este conectata si functioneaza in medii diferite si in cosecinta opereaza cu mijloace de intelegere diferite. Amandoua felurile de minte convietuiesc in cutia craniana, in aparenta ca doua mecanisme intrepatrunse dar de fapt aproape independente.

ARBORELE
Si putem intelege si mai bine daca schimbam exercitiul de imaginatie si ne inchipuim de data aceasta un copac. Eul, care este radacina, cu deschidere mare dar indreptata spre pamant este nevoit sa intrebe tulpina cum arata lumea de deasupra lui. Teama mi-e ca nici tulpina nu stie bine raspunsul si este nevoita sa intrebe ramurile, frunzele, florile si fructele, pentru ca fiecare dintre ele are alta intelegere a spatiului de deasupra si nu m-ar mira ca si acestea la randul lor sa intrebe pasarile si tot asa.....
In tot acest timp, dupa perdeaua de "constienta" se afla cealalta realitate mai complexa, mai spectaculoasa cu scopuri pe care noi nu le putem decela cu mintea diurna, cea cu care controlam realitatea cotidiana.

COPILUL
Foarte plastic mi-a venit in minte cea de-a treia imagine, de data aceasta activa si anume a parintilor care isi trimit copilul (eul) la joaca prin curte, tinandu-l totusi sub observatie, ca sa poata sa-si vada in liniste de treburile lor de adulti. In curte copilul interactioneaza cu realitatea dupa propriile sale nevoi, urmarind doar anumite raspunsuri cele care il ajuta la regulile pe care si le stabileste pentru joaca lui, timp in care parintii sai proceseaza o realitate cu totul diferita care o inglobeaza natural si pe cea a copilului, dar care lor nu le este de trebuinta.
Materia este inteligenta in toate ipostazele ei. Mintea insa, cel putin la nivel pamantean reprezinta un atribut exclusiv uman, din ceea ce cunoastem cel putin. Si-acum hai sa aruncam o privire retrospectiva! In toate cele trei exercitii, mineral, vegetal si om exista un inceput, o simulare a genezei mintii. In stadiul mineral, dintr-un ghetar sau din banchiza de gheata, luate ca un tot omogen, se desprinde o bucata care capata independenta si proprietati noi. In cel de-al doilea exercitiu, dintr-o samanta, fara functii vitale definite, avand insa incorporata in sine informatia, matricea viitorului copac, se dezvolta o planta adulta cu proprietati noi. In cel de-al treilea exemplu si cel mai concludent, prin om, mintea cu toate proprietatile ei specifice, se reproduce pe sine. Dar nu geneza intra in discutie acum desi ar fi foarte interesant daca nu de aflat macar de presupus, ci, ca sa nu pierdem scopul, ne intereseaza eul in contextul mintii umane. Are ,,eul" un scop sau nu este atat de important pe cat ne imaginam? Sa vedem!
Va continua.

TEORIE SI KARMANGERIE

Cu tot respectul.... eu numai ce am inceput sa citesc noua teorie americana- uauuu...!!!..... americana!!! s-o inghitim repede pe nemestecate! - pe care v-o prezint asa cum mi-a intrat pe e-mail,( exceptie facand cele 70-80 de virgule pe care mi-am permis sa le extrag din text ) si am si depus armele la socotelile acelea aritmetice savante. Nu tu o ecuatie de gradul I, nu tu un logaritm , nu tu o integrala, macar si una simpla.... Aritmetica, frate, aritmetica...!!! Cam cat ar putea incapea in capul unui american ocupat cu baseballul la colegiu, in caz ca l-a terminat si pe acela si mai apoi cu berea. Nu a fost nevoie sa citesc nerozia pana la capat. Pai dupa care calendar se fac astfel de socoteli? Si cum ar fi aratat ele acum 2000 sau 3000 de ani? N-ar fi aratat in nici un fel, va asigur eu. Calendarele dupa cum se stie sunt o CONVENTIE , un sistem de referinta iar calendarul gregorian impus de cultura occidentala, bazat pe nevoia legitimarii datei Pastelui catolic a fost insusit de aproape toata lumea, de putina vreme in istoria umanitatii. Ora, minutele si secundele nu le aduna? Ar trebui ca socotelile stabilirii numarului de vieti sa arate ca notele de plata pe care ni le faceau ospatarii cand eram studenti, in care la valorea consumatiei adunau si data si le iesea un total...mama, mama!!

Lucratura e simpla: luam conceptul indian de karma gata dumicat, azvarlim cat colo calendarul vedic provenit din aceeasi cultura, inghesuim conceptul perimat in calendarul gregorian, ca in patul lui Procust, il hacuim ca la carmangerie, ii dam un pospai de terminologie New Age si am scos o teorie nou-nouta, mult superioara celei vechi.

Uite , vedeti, de-aia mi-e frica, de impostura si de aceea sunt selectiv si intorc lucrurile pe toate fetele... !

Este exact EXEMPLUL de Folclor Spiritualist Nou.

Bla-bla-bla si bla-bla-bla - astro-logoreo-gargaro-logie - "se sugereaza" ,"se crede" tragem iute niste concluzii si vindem o carte sau tinem un curs si luam banii de la fraieri. Daca gresesc ceea ce poate fi posibil, va rog sa ma indreptati prin comentariile voastre

Textul va rog!

9 VIETI

Ati auzit spunandu-se ca :"pisica are noua vieti". Concept foarte vechi, transmis din generatie in generatie. Acest lucru sugereaza ca si noi oamenii avem noua vieti. Reverendul Cindy Myers, a fost preocupata de astrologie si a efectuat cercetari aprofundate, timp de 21 de ani pe un numar de peste 10.000 de oameni si a ajuns la descoperiri fenomenale. Este legat de teoria vietilor anterioare... Se crede ca, daca nu va invatati lectiile cu nr.1, veti repeta ciclul cu nr.1 pana cand reusiti. Nu puteti trece la viata urmatoare inainte de a promova in viata anterioara.
DECI, ESTE VORBA DE EVOLUTIA SUFLETULUI, in fiecare viata.

DECI, PRIN AFLAREA NR. VIETII D-VOASTA, AFLATI IN CE STADIU DE EVOLUTIE SPIRITUALA SUNTETI, CARE ESTE VARSTA SUFLETULUI SI CARE SUNT LECTIILE PE CARE TREBUIE SA LE INVATATI IN ACEASTA VIATA...CU ACCENT PE RELATII....NUMARUL VIETII DUMNEAVOASTA

Sa invatam mai intai formula.

1. Adaugati ziua nasterii la luna nasterii dumneavoastra.

2. Apoi adaugati ultimele doua cifre ale anului nasterii.

Exemplu : 1 aprilie 1970 = 1 + 4 + 70 = 75

3. Reduceti nr. respectiv la o singura cifra.

75 = 7 + 5 = 12 = 1 + 2 = 3

4. Cifra 3 reprezinta a treia viata.

CELE NOUA VIETI:

Prima viata

(1) Bebelusii, sufletele tinere, sunt cei cu cifra nr.1. Aceasta este prima lor experienta pe plan fizic. Fac multe greseli obisnuite, fundamentale. Pentru aceste suflete totul este nou. Acesti oameni tin la ceea ce stiu. Par a fi copilarosi, imaturi si uneori egoisti. Unii nu cred ca exista Dumnezeu si, mai mult decat atat, nu cred in viata de apoi. Cei aflati la prima viata nu au trasaturi de personalitate specifice gata dezvoltate si invata din mers. Cu cat sufletul este mai tanar, cu atat fac mai multe greseli. Persoanele aflate la prima viata fac multe greseli. Trebuie sa depuna eforturi serioase in toate - casnicie, rolul de parinte, luarea deciziilor corecte. Cea mai mare dificultate pentru ei este aceea de a invata sa nu traiasca in propria lor lume mica. Trebuie sa invete sa ia initiativa. Trebuie de asemenea, sa se straduieasca mai mult sa inteleaga mecanismele de functionare a relatiilor si sa fie mai deschisi spre intelepciunea spirituala. Au nevoie sa afle de unde vin si sa dobandeasca credinta in Dumnezeu.
A doua viata

(2) Aceste persoane traiesc pentru a-si imbunatati relatiile, dar nu doar cele de natura romantica. Vor incerca orice cel putin odata si invata ca au nevoie de alti oameni pentru a supravietui. Trebuie sa invete cum functioneaza relatiile, precum si semnificatia lor si importanta faptului de a avea familie, prieteni, parinti si parteneri. Oamenii din viata a doua au o puternica credinta in Dumnezeu, pentru ca asta a trebuit sa invete in viata anterioara. Provocarile lor majore sunt sa fie toleranti, sa-i aprecieze pe ceilalti si sa iubeasca.

A treia viata

(3) Acesti oameni sunt precauti, le place traditia, aranjarea in forma si structura. De obicei se bucura de bunastare financiara. Sunt oamenii cei mai alesi, care cresc in sanul unei comunitati si nu o parasesc niciodata. Acestia evita aventurile riscante si nu vor sa incerce nimic New Age. Cred in Dumnezeu dar nu au o credinta covarsitoare. Tind sa fie soti buni, sunt puternic orientati spre familie si sunt parteneri si prieteni loiali... Provocarea cu care se confrunta consta in a avea mai multa incredere in ei insisi si a trece dincolo de ceea ce este considerat sigur si garantat.

A patra viata

(4) Oamenii aflati la a patra viata sunt rareori conventionali fata de familie si parteneri. Sunt o imbinare intre cei aflati la a treia viata si cei aflati la a cincea. S-au nascut cu anumite teluri, pe care doresc sa le atinga. Au tendinta de a fi precauti, precum cei aflati la a treia viata, dar cel putin pun la indoiala si cerceteaza misterele vietii. In ceea ce priveste dragostea, le place sa-si gaseasca un partener, sa se aseze la casa lor si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti . Cei mai multi din cei aflati la a patra viata au parteneri predestinati. Sunt suflete care accepta sa se intoarca pentru a se casatori cu o anumita persoana dintr-o viata anterioara. Relatiile sunt de obicei de durata. Mai mult decat oricare altii, cei aflati la a patra viata au sanse mari de a apela la terapie pentru a-si rezolva problemele. Vor pierde cateva dintre oportunitatile pe care le ofera viata, pentru ca nu-si asuma destule riscuri. Totusi, uneori, cei aflati la a patra viata pot fi foarte imprevizibili.
A cincea viata

(5) Nascuti cu o lista de lucruri pe care vor sa le faca pe plan fizic, cei aflati la a cincea viata sunt entuziasmati, de faptul ca traiesc. Sunt mai visatori, cu planuri mari. S-au nascut cu o lista uriasa de lucruri pe care vor sa le traisca si sa le implineasca in aceasta viata, inainte de a muri. Au noroc, dar nu sunt coplesiti de bogatii. Unii dintre ei pot fi foarte creativi si pot castiga bani, gratie propriilor inventii. Cred cu tarie in viata de apoi. Cei care isi traiesc a cincea viata, nu sunt constanti in relatiile lor. Multi dintre ei traiesc mai multe povesti amoroase, decat media. Le place varietatea in dragoste. Multi nu se casatoresc niciodata, sau nu au nici o relatie personala timp de multi ani. Le place viata pe care o duc, dar nu simt nevoia de a avea un partener. Sunt aici ca sa se distreze, sa se joace si sa traiasca o viata palpitanta. Pentru ei, provocarea este aceea de a nu-i rani pe ceilalti prin egoismul lor. Trebuie sa-si rezolve, problemele legate de ego. Nu intentioneaza sa raneasca pe nimeni, dar uneori o fac.
A sasea viata

(6) Cei aflati la a sasea viata traiesc pentru a mosteni lumea, dar trebuie mai intai sa inteleaga planul fizic - nu doar pamantul, ci si corpul. Trebuie sa invete cum ne slujeste corpul, cum sa avem grija de el si sa il folosim la maximum. Unii se nasc cu probleme de sanatate. Dupa ce invata ca mediul este foarte important pentru sanatatea lor isi pot depasi orice boala. Daca inteleg universul si modul de functionare a acestuia pot implini multe lucruri marete si, eventual, pot deveni foarte instariti. Aceasta este o viata foarte materialista. Trebuie sa traiti o data aceasta viata ca sa va dati seama ca nu merita traita. O puteti repeta de mai multe ori, dar cand o parasiti, invatati sa lasati in urma bunastarea materiala. Cei care isi traiesc a sasea viata, sunt puternic orientati spre familie dar trebuie sa aleaga intre lumea materiala si familiile lor. Primesc multe rasplati karmice in relatiile pe care le au. Daca si-au creeat o karma pozitiva au parteneri iubitori. Daca si-au creeat o karma negativa, atunci relatiile sunt dificile. Dificultatea cu care se confrunta este aceea de a-si lasa la o parte nevoile materialiste astfel incat, sa poata stabili un echilibru intre munca si relatiile personale.
A saptea viata

(7) Aceasta este o viata plina de provocari. Este o viata karmica. Unii dintre cei care isi traiesc a saptea viata, se nasc pentru a fi complet dependenti de societate. Este o soarta nemiloasa... Prin cercetarile desfasurate, reverendul Cindy Myers a descoperit ca multe persoane aflate in aziluri si institutii similare isi traiau a saptea viata. Cei aflati la a saptea viata sunt dependenti de ceilalti. Daca nu, atunci de obicei altii depind foarte mult de ei. Daca si-au creeat o karma negativa in cele sase vieti anterioare, platesc pentru aceasta karma in a saptea viata. In comparatie cu cei care isi traiesc celelalte vieti, cei aflati la a saptea viata au cea mai accentuata tendinta de a se gandi la sinucidere. Provocarea este aceea de a-si "duce crucea pana la capat", in aceasta viata, pana la ultima clipa si sa plateasca cu bunavointa toate datoriile karmice.
A opta viata

(8) A opta viata este viata banilor suficienti. Ideea este aceea de a va crea un stil de viata mai bun si confortabil, o realitate mai placuta. Cei aflati la a opta viata pot schimba lumea in mod grandios pentru a modifica realitatea. Aici se afla guru si liderii spirituali. Binecuvantati financiar, multi dintre cei aflati la a opta viata sunt detasati in privinta relatiilor personale. Vor sa ajute lumea intreaga, sa promoveze dragostea si pacea si sa faca schimbari majore pe plan terestru. Merg inainte pentru a raspandi cuvantul lui Dumnezeu si de obicei au in spate banii necesari pentru a-si permite un astfel de stil de viata. Provocarea lor este aceea de a-si folosi aceasta fire spirituala pentru binele suprem si de a sta departe de manipulare.
A noua viata

(9) Cei aflati la a noua viata sunt fericiti, dar vietile lor tind sa fie considerate foarte triste de catre ceilalti. Sunt indrumati indeaproape de Dumnezeu. Daca va aflati la a noua viata, nu sunteti malitiosi, nu doriti raul nimanui si nu puteti face nici o greseala sau nici un rau foarte mare. Daca fac ceva necinstit, sunt prinsi de fiecare data. Dumnezeu ii obliga pe acesti oameni sa se comporte asa cum trebuie. Daca mint, sunt prinsi. Daca fura, merg la inchisoare. Deoarece aceasta este ultima viata, trebuie sa fie pregatiti sa plece de pe pamant, fara pacate prea mari. Nu detin niciodata prea multe, nu par a aduna prea multe si nu au noroc, din punct de vedere financiar. Dumnezeu face toate acestea pentru a fi mai usor sa paraseasca planul fizic. Au mai putine lucruri de care trebuie sa se desparta. De asemenea, sufera de boli fizice. Nu se simt de obicei confortabil in trupurile lor si par a purta poveri suplimentare. Acest fapt ii ajuta de asemenea sa se desparta de aceasta viata, fara a privi inapoi. Cei aflati la a noua viata par a avea relatii proaste, pentru ca atrag sufletele mai tinere, pe care trebuie sa le invete. Provocarea lor este aceea de a-si pastra natura spirituala si de a nu-si pierde credinta, indiferent cat de multe dificultati par a infrunta.

nota:

Textul circula pe net prin e-mailuri forwardate si nu se cunoaste daca este o traducere partiala, un rezumat sau o interpretare personala a vreunei lucrari publicate. De asemenea nu se cunoaste numele traducatorului sau macar a autorului acestui text pentru a se face referire la el. Cu tot regretul nu am gasit referinte pe internet despre reverendul Cyndi Myers. Am gasit un doctor chiropractician care se scrie Cindy Myers. Dar in fond ce mi-e Baba Rada, ce mi-e Rada Baba! Postarea a fost facuta cu buna credinta.

TRAIASCA REGELE, BAI DEMOCRATILOR!

Stiti de ce mananca albinele miere, nu? Daca ati uitat va reamintesc eu: pentru ca au Regina. Caci daca ar avea Presedinte….. ! Anii de glorie ai regalitatii au apus odata cu cele mai frumoase pagini de istorie ale neamului romanesc ( mama ce fraze va trag ). S-a dus Razboiul de Independenta, s-a dus Unirea , s-a dus si Romania Mare, s-a dus si democratia interbelica - cu voia dumneavoastra il scoatem pe Carol al II-lea din discutie, ghinionul lui ca a fost al doilea - si ne-am ales de atunci si pana in zilele noastre cu o democratie mioritico-bolsevica, cu niste caricaturi de presedinti despre care cartile de istorie de peste 20 de ani nu vor mai pomeni nimic sau cel mult doua-trei cuvinte, alesi de bunaseama dupa chipul si asemanarea vulgului votant, parte vesnic coruptibila a poporului roman, usor de cumparat pe mici, bere si bici. Popor roman din care cu onor facem si noi parte, asa cum m-a readus de curand la realitate, bunul meu prieten Dan Iancu. Ce-am fost si ce-am ajuns...!!! Am FOST dar nu mai suntem! Macar pentru putinele momente de maretie ale neamului ar trebui astazi sa ne mai indreptam coloana nevertebrala. Uitati-va va rog la fotografiile din perioada interbelica: domni cu fetze de domni, ciocani cu fetze de ciocani si tarani cu fetze de tarani. Si-acum uitati-va inca o data va rog la fetzele de la televizor si veti constata ca... lipsesc domnii. Cateva fetze mai acatarii mai vezi din cand in cand dar in spatele lor se afla... Cine? Ati ghicit? Niste ciocani! Nu, nu sunt regalist dar parca uitandu-ma retrospectiv la toti presedintii Romaniei, cu bomboana Base asezata frumos pe coliva neamului si la potentialii prezidentiabili d'alde Duda-Neica-Nimeni, fara sa omit vesnica mascarada cu mascati din democratia neaosa tv, parca-mi vine sa urlu cat ma tin bojocii catre Moscova si Washington:

TRAIASCA REGELE, BAAAI .... DEMOCRATILOR!
Si apoi sa scuip fiere.

CRISTOS A'NVIAT!

Doamne Dumnezeul tuturor celor care cred si care nu Te cred, Dumnezeul Internetului si al tuturor blogerilor si ratacitilor de pe net, iti multumesc ca in noaptea Invierii m-ai facut sa vad, sa simt si sa-mi aduc aminte ce inseamna sa-mi fie frig pe dinafara si cald pe dinauntru, sa merg pe jos pe un drum pustiu cu o lumanare in mana si sa nu ma imbie nimeni sa iau loc la caldura intr-o masina, ca exista pe lumea asta oameni cu case mari si cu masini frumoase care se roaga la Tine pentru extrasul lor de cont si oameni care merg pe jos si se minuneaza de Tine. Pentru aceste cateva nimicuri Doamne si pentru ca mi-ai daruit-o pe nepotica mea Mara iti multumesc ca azinoapte-ai inviat.
ADEVARAT A-NVIAT!

I TRISTEZA

,,TRISTEZA" ESTE O TELENOVELA DESUCHEATA APARUTA DUPA TITLUL PRIMEI POSTARI A IOANEI
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
CARE A AVUT SANSA SA SE SCRIE SINGURA si sa treaca in horror apoi in pamflet politic. Personajele propuse de Ioana, cu care s-a pornit initial la drum au fost Prudencia, Esperanza si Coraje. Alte personaje au aparut pe parcurs povestii iar lista ramane in continuare deschisa. Desi unele personaje care interactioneaza par sa vina din cotidian, toate dialogurile si actiunile lor raman fictiune pura fara legatura cu realitatea. TOTUL A FOST POSIBIL DATORITA PARTICIPARII SPONTANE A BLOGERILOR:

DAN IOANITESCU sub pseudonime diverse
http://www.rodulpamantului.blogspot.com/

DAN IANCU
http://uhitto.wordpress.com/

CRISTIANA ANTONOVICI
http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/

MONA SI COSTIMANU
http://costimanwordpress.com/

CASTLELESS
http://castleless.blogspot.com/

CAUTATI telenovela si mai nou telenovelele PE BLOGUL IOANEI!
http://ioanadumitrascu.wordpress.com/
Intrati, cititi iar daca va place ideea comentati si continuati. Noi va asteptam cu placere.
Toate drepturile asupra textelor apartin autorilor.
Lectura placuta!
SHOW MUST GO ON!