ILUMINAREA

ILUMINAREA NU NE ADUCE NICI INDEPENDENTA SI NICI BICIUL.
Am auzit in visul din dupa-amiaza aceasta.

Cristiana Antonovici-http://cristiana-blogulunuiomcuminte.blogspot.com/ careia ii multumesc, imi spune ca:

Dupa parerea mea, asa si este, contrar celor care se vehiculeaza azi prin presa, site uri etc.
Prea putine voci se aud graind adevaruri si este destul de dureros ... dar te obisnuiesti repede..
In primul rand, iluminarea nu este o revarsare a unui ocean peste un cap cat 4 pumni unul langa altul. Daca ar fi asa, nici un iluminat nu ar trai decat o fractiune de secunda cu asa ceva in el.
Iluminarea nu este clarviziune pur si simplu. Clarviziunea fara cercetare si intelegere nu face altceva decat sa speculeze neputintele si durerile lumii. SA OFERE INDEPENDENTA PRIN INDIFERENTA SI PUTERE PRIN BICI. Cei care se numesc pe sine Iluminati au aflat niste adevaruri privind societatea: de unde vin cele lumesti, faptul ca Dumnezeu nu se amesteca direct in lume, ci ne lasa sa actionam dupa cum dorim; au aflat despre activitatea mentala, cum se poate stoarce inca un pic de cunoastere si manipulare desi vremurile nu sunt prielnice pentru asta...dar ceva-ceva se poate face totusi; au studiat adevarate valori ale miturilor legendelor si basmelor de pretutindeni, adevarurile astfel preluate si vehiculate de religii.
Ei stiu ca religia este o forma de conducere instalata de-asupra conducerilor politice, in timp ce ele sunt organizari suprastatale cu care chiar conducerile laice au invatat in timp sa-si impleteasca interesele, in timp. Speculeaza impreuna ce se poate face cu mintea pentru a conduce totul, studiaza fiecare schimbare din opiniile lumii, din incredintarile ei, din puterile si neputintele ei, pentru a se insinua pe "octavele " lumii: Ouspensky arata foarte frumos cum se intra pe semitonuri astfel incat totul sa para o intregire, o regasire - departe de adevarata reintregire a armoniilor optime vietii si evolutiei spirituale.
Iluminarea nu te scoate din dependente, dar te ajuta sa le intelegi. Si sa muncesti cu incredere pentru a depasi tot ceea ce mostenesti de la parinti si societate. Sa ti invingi depresiile, tristetile, dorintele exacerbate, lipsurile si durerile sufletesti mai vechi.
SI MAI ALES SA I POTI AJUTA SI PE ALTII.
Te face dependent de adevar, dar te ajuta sa il decelezi din oceanele din jur, de sub tine si de de-asupra ta. Si sa ajuti si pe altii sa il stie.
Nu te ajuta sa schimbi incredintari: pe ale tale - da. pe ale altora - NU! Pentru ca schimbarea incredintarilor trebuie sa si-o faca fiecare om in parte. Tu poti cel mult sa intaresti pe cei care sunt foarte aproape de acelasi moment ca si acela pe care il traiesti tu.
Si acesta este un mare bob de durere. Pana te obisnuiesti si accepti, poti trece chiar prin deceptii. Mai ales cand e vorba de cei dragi, care se pot lesne lepada de tine...
Dar te acomodezi cu toate - pentru ca exista BUNATATEA CELOR CARE SE UITA LA TINE CU INCREDERE. NU VOR FI MULTI... DAR SI NUMAI UNUL CONTEAZA... CAND SUNT 2... E UN COLT DE RAI... CAND SUNT 3... ESTE ZBOR IN NECUPRINS!!!
Dar sunt buni ... FOARTE BUNI si ceilalti, caci te tin cu picioarele pe Pamant si cu capul pe umeri!!! Stii cum spun eu... un pumn in spate si unul in faţă te tin mereu in echilibru!!!
Iluminarea este o mare neintelegere azi in lume.
Este o intelegere atunci cand ai nevoie, nu e marea cu sarea, este cana aceea din care bei atunci cand e nevoie. Ai nevoi, te duci si vezi. Intrebi Stâlpii universului, si daca vorbesti cu ei nu este nici o problema de facut valuri. Vorbesti cu entităţile cunoscatoare asa cum vorbesc eu cu tine. Nu este altceva decat conlucrare. Cine se da mare - nu face bine, nici siesi - nici altora.
Iluminarea te face sa valorizezi oamenii, sa admiri Creatia, sa crezi de unde vii si incotro te indrepti. Te face sa intelegi intreaga fire, sa iubesti totul, sa nu ti fie frica de prea multe lucruri. Frica ramane si e bine. Este imbold si este supravietuire. Cine nu intelege ca are astfel LEGEA ECHILIBRULUI IN MANA... pierde mult. Poate chiar si viata.
Iluminarea nu de salveaza de la munca, de la foame, de la sete, de la grija zilei de maine. Iti cere. Nu iti da sanatate, decat daca esti sanatos din fire, dar te ajuta sa te imprietenesti cu ceea ce ai si sa nu te mai supere prea tare. Daca omul mosteneste o boala grava, nu e... karma.. este ca trebuie sa arate ca accepta sacrificiul pentru a arata ca el poate fi dus. Iisus a fost intrebat de ce nu se salveaza - el care a salvat pe altii... Atunci cine i-ar mai fi facut lucrarea?? In nici un caz cel ce a pus intrebarea. El insa a facut lucrarea si pentru acela... Multe de spus...

Biciul... Ea nu iti da putere lumeasca, nu iti da putere sa invarti lumea dupa cum o fac altii. Cand ajungi acolo, nu mai ai nevoie de puterea lor. Nu esti BICI si nici nu-l mai suporti. Dar daca nu-l suporti, asta nu inseamna ca il si rupi. Il lasi sa treaca pe langa tine, ca si vantul. Nu i te mai opui. Si el nici nu o sa te mai vada. Poti vorbi despre el, poti sa mergi cu el... dar el nu te va vedea si nu te va mai asupri. Nu are putere asupra ta. Nu mai intra in interiorul tau.
Nu si daca este lucrarea sa te bagi chiar sub puterea biciului. Si sub bici se face lucrare. Dar daca biciul se pune in mana ta, tu il pui frumos deoparte. Ii zambesti trist si iti accepti soarta, daca esti legat. Si in acceptare este lucrare.
Nu asta e puterea, sa il rupi. Puterea este aceea de a accepta si de a lasa pe altul sa rupa. Intelegi ca lumea e facuta cu un scop asa cum este ea. Ca altii se biciuiesc, si este treaba lor.
Treaba ta este intelegerea si, pentru cei ce vor sa te asculte - vorba. Chiar si numai gandul. Sau orice mijloc de comunicare. Sau numai o munca, un zambet, o privire. O blandete si un cantec. Sa oferi un codru de paine si o cana cu apa. Sa intelegi ca poti ţipa cand e cazul, ca poti bate cu pumnul in masa, dar nu si sa duci totul mai mult decat atat. Sa ierti si sa accepti sa fii iertat. Sa ajuti si sa accepti sa fii ajutat.
Sa nu te retragi, decat daca un moş ţi-o cere. Azi numai cei care cauta calea iluminarii se retrag. Cei care au gasit-o stiu ca locul lor este in lume. Numai marii lucratori de neam se retrag cu adevarat din lume. Iar munca lor nu este cantec, chiar daca trupul lor canta arcus pe taina lumii...
Ceilalti sunt retrasi, dar sunt in mijlocul lumii... ii vezi la semafoare, la cozi, urcand un munte sau plivind o gradina.
Mereu in lume, pana la ultima lor suflare...............